Dumnezeu ne ascultă rugăciunea

În cartea Apocalipsa, Sf. Ioan a descris ceea ce a văzut în ceruri, cum erau îngeri în jurul tronului, care cântau, se închinau și spuneau mereu: "Sfânt, Sfânt, Sfânt". Dar în capitolul 8, ne spune că în cer s-a făcut liniște timp de o jumătate de oră. În acest timp, un înger a venit la altar cu o cădelniță din aur plină cu tămâie, care reprezintă rugăciunile care urcă de pe pământ. Versetul 4 spune: "Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor."
Iată cât de puternică este rugăciunea. În ceruri, erau toate acestea, apoi, dintr-o dată, îngerii au încetat să mai cânte. Oștile cerești au amuțit. Ce putea fi atât de important încât cerul să se oprească? Era ceva în neregulă? Era vreo urgență? Nu, tot cerul s-a oprit pentru a auzi rugăciunile care se înălțau din partea poporului lui Dumnezeu. Rugăciunile din liturghiile noastre urcă de fiecare dată precum o tămâie cu bună mireasmă înaintea tronului lui Dumnezeu.

"De ce să vin la biserică? Nimeni nu mă ascultă". "Dumnezeu nu este preocupat de mine. Imi pierd timpul". Nu, când vă rugați, imaginați-vă, îngerii tac și Cerul se oprește.

Pr. Ionuț-Marian Olariu