Imaginează-ți că trăiești în anul 1985, undeva într-un oraș mic din România. Televizorul e alb-negru. Telefonul e pe hol, fix, cu disc. Dacă vrei să vorbești cu cineva din alt oraș, aștepți la rând. Dacă vrei o carte, mergi la bibliotecă și poate o găsești, poate nu.

Matei și David țineau împreună un mic atelier de tâmplărie. Lucrau cot la cot de cinci ani și se înțelegeau bine — până când au început livrările întârziate.

Stai la coadă, joi, la magazin. În fața ta, o femeie cu un cărucior plin numără mărunțiș, monedă cu monedă, și se mai oprește, și mai pune ceva înapoi pe bandă. În spatele tău, cineva oftează. Te uiți la ceas. Și simți cum urcă în tine lucrul acela mic și fierbinte și foarte cunoscut — nerăbdarea.