Evanghelia după Marcu spune povestea lui Iisus într-un mod special, folosind o temă pe care specialiștii o numesc secretul mesianic. Ce înseamnă acest lucru? În mod surprinzător, personajele care ar trebui să fie cele mai apropiate de Iisus și să înțeleagă cine este El—ucenicii săi, cum ar fi Petru și Iacov—nu reușesc să-și dea seama de adevărata Sa identitate și misiune. De fapt, ei interpretează greșit cine este Iisus și ce implică să fii ucenicul lui. În schimb, persoane neașteptate, cum ar fi demonii sau chiar un soldat roman, par să înțeleagă cine este cu adevărat Iisus.
Ce face Iosus în această situație? El însuși le spune celor din jur să nu dezvăluie că este Mesia. Este ciudat, pentru că, în loc să folosească orice ocazie pentru a-și proclama identitatea, Iisus vorbește mai degrabă despre suferință și moarte, teme care îi derutează pe apostoli. Este clar că Marcu vrea să ne spună ceva diferit despre Iisus, dar pentru a înțelege acest lucru, trebuie să citim Evanghelia lui Marcu separat de celelalte Evanghelii—Matei, Luca și Ioan. De ce? Pentru că acestea nu existau pe vremea când Marcu scria și ele prezintă uneori o versiune diferită a poveștii.
Un exemplu important: Marcu nu începe cu povestea nașterii lui Iisus, așa cum fac Matei sau Luca. În schimb, el începe direct cu Ioan Botezătorul, care predică pocăința și botează oameni. Ioan vorbește despre cineva mult mai puternic decât el, care va veni și va boteza oamenii cu Duhul Sfânt. În acest context, apare Iisus, nu ca un copil, ci ca un adult venit din Nazaret. Este botezat de Ioan, iar în acel moment, Marcu ne spune că Iisus vede cerurile deschizându-se și Duhul Sfânt coborând asupra Sa în formă de porumbel. O voce divină îi vorbește, spunând: „Tu ești Fiul Meu, Preaiubitul; în Tine Îmi găsesc plăcerea.” Dar acest moment este doar pentru Iisus. Cerurile deschise și vocea sunt experiențe private, nu o dezvăluire publică.
Această discreție continuă pe parcursul întregii narațiuni. De exemplu, atunci când Iosus alungă un demon, demonul strigă că știe cine este Iisus, numindu-l „Sfântul lui Dumnezeu.” Dar Iisus îl oprește imediat, spunându-i să tacă. Chiar și când vindecă un lepros, Iisus îi poruncește să nu spună nimănui ce s-a întâmplat. Această tăcere forțată devine un model în Evanghelia după Marcu.
Mai mult, chiar și discipolii lui Iisus par să fie confuzi. De exemplu, după ce Iisus calmează o furtună pe mare, discipolii, în loc să înțeleagă cine este el, întreabă: „Cine este acesta, că și vântul și marea i se supun?” În altă situație, Iisus hrănește o mulțime de 5.000 de oameni cu doar câteva pâini și pești și apoi merge pe apă. Cu toate acestea, Marcu ne spune că apostolii nu înțeleg ce se întâmplă, deoarece inimile lor sunt împietrite.
Totuși, la un moment dat, unul dintre ucenici, Petru, își dă seama cine este Iisus. El îi spune: „Tu ești Mesia.” Chiar și atunci, Iisus le cere ucenicilor să nu dezvăluie această informație. Este un tipar care se repetă: oamenii care înțeleg cine este Iisus sunt chemați la tăcere.
De ce alege Marcu să spună povestea în acest mod?
Motivele pentru care Iisus pare să nu dorească ca mesianitatea Sa să fie dezvăluită imediat sunt complexe și pot fi interpretate din mai multe perspective:
1. Evitarea interpretărilor politice greșite: La acea vreme, mulți evrei așteptau un Mesia care să fie un eliberator politic și militar împotriva ocupației romane. Iisus dorea să evite ca identitatea Sa mesianică să fie înțeleasă într-un sens pur politic, care ar fi denaturat misiunea Sa spirituală mai profundă.
2. Pregătirea graduală a ucenicilor: Iisus urmărea să-i pregătească treptat pe ucenicii Săi pentru adevărata Sa natură și misiune. O dezvăluire imediată și completă a identității Sale mesianice i-ar fi putut copleși sau dezorienta.
3. Prevenirea persecuției premature: Dezvăluirea publică completă a statutului Său mesianic ar fi putut accelera conflictul cu autoritățile religioase și politice, punând în pericol misiunea Sa înainte de momentul potrivit.
4. Descoperirea progresivă a identității divine: Evanghelia după Marcu prezintă o revelație treptată a lui Iisus ca Mesia și Fiu al lui Dumnezeu. Această dezvăluire graduală subliniază profunzimea și complexitatea misiunii Sale.
5. Aspectul universal al mântuirii: Prin limitarea inițială a dezvăluirii Sale, Iisus sublinia că misiunea Sa depășea așteptările naționale iudaice, vizând mântuirea universală.
Astfel, "secretul mesianic" în Evanghelia după Marcu nu este o tăcere absolută, ci o strategie teologică menită să faciliteze o înțelegere mai profundă și mai spirituală a identității și misiunii lui Iisus.