Este ușor sa avem credință atunci când lucrurile merg așa cum vrem noi, când avem parte de momente bune, când sănătatea noastră se îmbunătățește, când copilul nostru se schimbă în bine. Când poți vedea asta, nu e nevoie de prea multă credință. Testul vine atunci când nu poți vedea niciun semn din ceea ce aștepți.
Muncești din greu, dar ușile nu se deschid. Te rogi, dar analizele medical nu se îmbunătățesc. Faci ceea ce trebuie, dar căsnicia ta nu se îmbunătățește. Știi că Dumnezeu a pus o promisiune în inima ta, știi că ți-a dat un vis, dar nu există niciun semn că se întâmplă. Dacă ai vedea doar o mică îmbunătățire, dacă te-ai simți puțin mai bine, măcar ai ști că ceea ce faci te ajută, dar de multe ori, înainte ca o promisiune să se împlinească, trebuie să treci printr-un sezon de tăcere, în care nu vezi nimic schimbându-se.
Dar despre asta este vorba în credință.
Te vei descuraja și vei renunța sau vei umbla prin credință, și nu prin vedere?
În 4 Regi capitolul 6, regele din Aram tocmai trimisese o armată mare, cu cai și care, pentru a înconjura casa profetului Elisei. S-au furișat în mijlocul nopții și l-au înconjurat complet. În dimineața următoare, când tânărul ce ii slujea profetului a ieșit afară și a văzut toți caii și carele, aproape că a leșinat. A alergat înapoi înăuntru, total panicat, și a spus: „Vai, stăpânul meu! Ce să facem?". Elisei a spus: "Nu te teme, pentru că cei ce sunt cu noi sunt mai numeroşi decât cei ce sunt cu ei". Însă tânărul nu vedea pe nimeni în afara de ei doi.
Elisei s-a rugat: "Doamne, deschide-i ochii ca să vadă!" Şi a deschis Domnul ochii slujitorului și dintr-o dată, tânărul a privit și a văzut mii de îngeri puternici și războinici pe toată coasta muntelui, stând alături de carele lor de foc.
Pr. Ionuț-Marian Olariu