Slujirea aproapelui ca model al sfinteniei

Nu există sfânt mai mare sau sfânt mai mic în Împărăția lui Dumnezeu ci sfânt mai util lucrării Lui sau nu.

Cu toții vrem să ne ridicăm mai sus, să ne împlinim visele, să depășim obstacolele, dar atâta timp cât ne concentrăm doar pe noi înșine, vom face exact contrariul. Dumnezeu aduce oameni și oportunități în calea noastră, astfel încât să putem fi o binecuvântare pentru ei. Atunci când îți faci timp să slujești, îi aduci de la supermarkt vecinului în vârstă alimentele în fiecare săptămână, faci curățenie la birou, chiar dacă nu tu ai făcut mizeria, îi ești mentor acelui tânăr care nu are tată, asta îi permite lui Dumnezeu să te folosească în planul său. Dumnezeu a ales mâinile noastre pentru a îmbrățișa pe cei zdrobiți, buzele noastre pentru a le spune un cuvânt bun și picioarele noastre pentru a le alerga în ajutor. Când îi slujești pe alții, abia atunci devii mare în Împărăția lui Dumnezeu.

Aceasta este ceea ce a făcut Sf. David, prorocul. A fost uns să fie următorul rege al Israelului când avea șaptesprezece ani. Prorocul Samuel a venit la el acasă, neanunțat, și l-a ales pe el în locul celor șapte frați mai mari ai săi. El știa că era destinat să facă lucruri mărețe. Dumnezeu i-a pus această promisiune în inimă. Dar David nu s-a dus la palat, ci s-a întors pe câmpurile păstorite să aibă grijă de oi, așa cum făcea de ani de zile. Într-o zi, tatăl său i-a cerut să ducă prânzul fraților săi, care erau, în armată la o luptă. David ar fi putut să se gândească: "tată, nu sunt un servitor, sunt un rege. L-ai văzut pe Samuel ungându-mă, nu-i voi servi pe frații mei, ei ar trebui să-mi aducă mâncare." Ar fi putut fi prea mândru să facă un lucru mărunt.

În schimb, în dimineața următoare a pornit cu prânzul. Când a ajuns în tabăra lor, l-a auzit pe uriașul Goliat, campionul armatei filisteene, bâtându-și joc de israeliți. Dacă David nu ar fi fost dispus să servească într-un lucru minor, ducând prânzurile fraților lui, nu l-ar fi întâlnit niciodată pe Goliat. Scopul său era ascuns în ceea ce părea a fi nesemnificativ.

Trebuie să fii dispus să faci ceva mic pentru aproapele tău, înainte ca Dumnezeu să îți încredințeze ceva măreț. David a fost condus spre destinul său prin livrarea unui pachet cu mâncare. Ai crede că, atunci când Dumnezeu l-a uns rege, i-ar fi spus: David, următorul pas este să te întâlnești cu comandantul armatei, să mergi la palat și să faci strategii cu liderii militari. În schimb, Dumnezeu a spus: următorul pas - să aduci prânzul fratelui tău.

Pr. Ionuț-Marian Olari