Mai țineți minte cum era înainte? Drumul lung până la cea mai apropiată biserică. Duminici pierdute de oboseală și depărtare. O credință ținută greu, de la distanță.
Astăzi biserica e aici, lângă voi. Dar nu e doar un loc de rugăciune apropiat. E ceva mai mult.
E casa în care copiii noștri cresc știind cine sunt — vorbind românește, învățând rugăciunile, simțind că nu sunt străini nicăieri pe lume, fiindcă au o credință și un neam.
E locul unde un „Doamne miluiește" sună în limba ta, cea în care te-ai rugat prima oară la genunchii mamei — nu într-o limbă străină, ci în a ta.
E mâna întinsă între români: aici nu ești singur. La necaz, la bucurie, la greu, găsești oameni de-ai tăi, care te înțeleg fără să le explici.
Toate acestea — credința, limba, copiii noștri, sprijinul dintre noi — au acum un acoperiș. Aproape de voi.
Și un lucru trebuie spus deschis: biserica aceasta nu primește nimic de la nimeni. Nici de la stat, nici din altă parte. Trăiește dintr-un singur izvor — din oamenii pentru care a fost făcută.
10-20 de euro pe lună. Mai puțin de 35-70 de cenți pe zi. Atât ține vie casa în care copiii noștri se roagă românește, în care nu suntem singuri, în care suntem acasă departe de casă.
Iar cei care devin membri vor fi pomeniți tot anul la Sfânta Liturghie, prin pomelnicul anual — ei și cei dragi ai lor. Astfel, darul vostru nu se întoarce în lucruri, ci în rugăciune: numele voastre vor fi înălțate la fiecare slujbă, înaintea lui Dumnezeu.
Acum, când avem toate acestea aproape, hai să le ținem vii împreună — fiecare cu partea lui, mică și ușoară. Căci Mântuitorul însuși ne spune: „cine nu adună cu Mine, risipește."
Cum deveniți membri:
📄 Descărcați formularul din atașament (ultimul document: Formular adeziune.pdf), completați-l și aduceți-l la biserică (sau trimiteți-ni-l în privat).
🤍 Atât. Restul îl facem împreună.
Să adunăm împreună — și să fim pomeniți împreună, an de an, la Sfânta Liturghie.
Pr. Ionuț-Marian Olariu
