De unde pornim: cuvintele cu care îți spui dorințele și nevoile
Astăzi învățăm un mănunchi de verbe care vor schimba mult felul în care vorbești, fiindcă ele sunt cuvintele cu care îți rostești voința, putința și nevoia: pot, vreau, trebuie, am voie, ar trebui, mi-ar plăcea. Gândește-te cât de des le folosești în română: „Vreau să mănânc.” „Pot să te ajut?” „Trebuie să plec.” „Am voie să intru?” Fără aceste verbe, ești ținut să spui doar ce faci, niciodată ce vrei, ce poți sau ce ești dator să faci. Cu ele, vorbirea ta capătă deodată voință, dorință, putere.
Aceste verbe au și o particularitate frumoasă, pe care o vei prinde repede: ele nu lucrează niciodată singure, ci în pereche cu un al doilea verb. „Vreau să mănânc”, „pot să te ajut”, „trebuie să plec”. Verbul voinței (vreau, pot, trebuie) se potrivește după persoană, iar al doilea verb, cel al faptei (a mânca, a ajuta, a pleca), rămâne în forma lui de bază. Hai să vedem cum lucrează această pereche în germană, fiindcă are o rânduială aparte, foarte caracteristică limbii.
Cele șase verbe ale voinței
Iată cele șase verbe de care e vorba, fiecare cu înțelesul lui. Citește-le rar, cu pilda lor:
können înseamnă „a putea, a fi în stare”:
Ich kann Deutsch sprechen. (Pot vorbi germană.)
wollen înseamnă „a vrea, a voi”:
Ich will nach Hause gehen. (Vreau să merg acasă.)
müssen înseamnă „a trebui, a fi nevoit”:
Ich muss arbeiten. (Trebuie să muncesc.)
dürfen înseamnă „a avea voie, a fi îngăduit”:
Darf ich hier rauchen? (Am voie să fumez aici?)
sollen înseamnă „a trebui, a se cuveni, a fi dator” (mai blând decât müssen — o datorie, un sfat, nu o silă):
Du sollst mehr schlafen. (Ar trebui să dormi mai mult.)
mögen înseamnă „a plăcea, a îndrăgi” — și are o formă foarte folosită, möchten, care înseamnă „mi-ar plăcea, aș dori” (cea mai politicoasă cale de a cere ceva):
Ich möchte einen Kaffee. (Aș dori o cafea.)
Cum se potrivesc aceste verbe: au năravul lor
Trebuie să-ți spun din capul locului că aceste verbe ale voinței sunt, toate, verbe cam nărăvașe la forme — ca „a fi” și „a avea”. Adică nu urmează cuminte tiparul obișnuit cu trup și coadă pe care l-ai învățat la Lecția 9. Au formele lor, pe care e bine să le înveți, mai ales la persoanele pe care le folosești cel mai des. Hai să luăm două dintre cele mai întâlnite, ca să vezi cum arată.
Verbul können (a putea):
ich kann (eu pot)
du kannst (tu poți)
er/sie/es kann (el/ea poate)
wir können (noi putem)
ihr könnt (voi puteți)
sie/Sie können (ei pot / dumneavoastră puteți)
Verbul wollen (a vrea):
ich will (eu vreau)
du willst (tu vrei)
er/sie/es will (el/ea vrea)
wir wollen (noi vrem)
ihr wollt (voi vreți)
sie/Sie wollen (ei vor / dumneavoastră vreți)
Bagă de seamă un lucru curios, care îți ușurează povara: la aceste verbe, persoana „eu” (ich) și persoana „el/ea” (er/sie/es) sună la fel. Ich kann și er kann. Ich will și er will. Ich muss și er muss. E o mică ușurare, fiindcă ai o formă mai puțin de ținut minte. Iar formele de care ai cea mai mare nevoie sunt cele pentru „eu” și „tu”, fiindcă cu ele vorbești cel mai des despre ce poți și ce vrei tu. Învață-le bine pe acelea, restul vin cu vremea.
Marea rânduială: al doilea verb se duce la sfârșit
Și acum lucrul cel mai important al lecției, năravul cel mai caracteristic al acestor verbe, pe care trebuie să-l simți bine, fiindcă el schimbă toată așezarea propoziției. Iată-l: când folosești un verb al voinței împreună cu un al doilea verb, al doilea verb se duce tocmai la sfârșitul propoziției, și rămâne acolo în forma lui de bază, neschimbat.
Asta e foarte altfel decât în română, unde cele două verbe stau lipite unul de altul, la mijloc: „vreau să mănânc acum”. Germana le desparte: pune verbul voinței pe locul lui obișnuit (al doilea), dar zvârle verbul faptei tocmai la coadă. Privește cu atenție:
Ich will nach Hause gehen. (Vreau să merg acasă.)
La propriu, ordinea germană e: „Eu vreau acasă a merge.” Verbul voinței, will (vreau), stă pe locul al doilea. Iar verbul faptei, gehen (a merge), s-a dus la sfârșit, în forma lui de bază.
Încă o pildă, mai lungă, ca să vezi cât de departe se duce verbul faptei:
Wir wollen heute Abend ins Konzert gehen. (Vrem să mergem astă-seară la concert.)
Ordinea: „Noi vrem astă-seară la concert a merge.” Tot ce e la mijloc — heute Abend ins Konzert — stă între cele două verbe, iar gehen așteaptă, răbdător, tocmai la capăt.
Gândește-te la asta ca la o îmbrățișare: verbul voinței deschide brațele la început (pe locul al doilea), iar verbul faptei le închide la sfârșit. Tot ce vrei să spui se cuibărește între ele. Aceasta e o rânduială foarte nemțească, pe care o vei întâlni la tot pasul, și e bine s-o prinzi de pe acum: când ai un verb al voinței, caută al doilea verb tocmai la coada propoziției.
Cea mai politicoasă cale de a cere: „ich möchte”
Vreau să stărui asupra unei forme anume, fiindcă îți va fi de mare folos zilnic: ich möchte (aș dori). E forma cea mai politicoasă, cea mai frumoasă, cu care ceri ceva în Germania — la magazin, la restaurant, oriunde. E mult mai cuviincioasă decât a spune sec „vreau”. La fel cum în română „aș dori o cafea” sună mai frumos decât „vreau o cafea”, tot așa în germană ich möchte sună mai îngrijit decât ich will.
Ich möchte einen Kaffee, bitte. (Aș dori o cafea, vă rog.)
Ich möchte ein Zimmer reservieren. (Aș dori să rezerv o cameră.) — vezi și aici al doilea verb, reservieren, dus la coadă.
Möchten Sie etwas trinken? (Ați dori să beți ceva?)
Reține ich möchte ca pe o cheie de aur a politeții. Cu ea poți cere aproape orice, frumos și cuviincios, și vei fi privit cu ochi buni de oricine te aude.
Cum se face întrebarea cu aceste verbe
Întrebarea se face întocmai ca la celelalte verbe, mutând verbul voinței în față (cum ai învățat la Lecția 8 și 18). Al doilea verb rămâne, credincios, la sfârșit:
Kannst du mir helfen? (Poți să mă ajuți?) — kannst în față, helfen la coadă.
Darf ich hier parken? (Am voie să parchez aici?)
Willst du mit uns kommen? (Vrei să vii cu noi?)
Ce faci acum
Iată exercițiul tău, și e unul care îți va deschide gura spre lucruri pe care până acum nu le puteai spune. Mai întâi, învață bine formele de „eu” și „tu” ale celor trei verbe celor mai folosite: ich kann / du kannst (pot / poți), ich will / du willst (vreau / vrei), ich muss / du musst (trebuie). Spune-le cu voce tare, ca să-ți intre în gură.
Apoi, și aici e tot rostul lecției, exersează rânduiala cu al doilea verb la coadă. Ia lucruri pe care vrei, poți sau trebuie să le faci, și spune-le punând verbul faptei tocmai la sfârșit:
Ich will Deutsch lernen. (Vreau să învăț germana.)
Ich muss heute arbeiten. (Trebuie să muncesc azi.)
Ich kann ein bisschen Deutsch sprechen. (Pot vorbi puțină germană.)
Ich möchte einen Kaffee trinken. (Aș dori să beau o cafea.)
Spune-le cu voce tare, simțind de fiecare dată cum verbul faptei se duce la capăt și așteaptă acolo. Și nu uita cheia de aur a politeții, ich möchte, pe care s-o folosești de fiecare dată când ceri ceva. Cu aceste verbe ale voinței, vorbirea ta capătă deodată dorință și putere — poți spune nu doar ce faci, ci și ce vrei, ce poți, ce ești dator să faci. E un pas mare înainte.