De unde pornim: de ce ai nevoie de încă un „nu”
În Lecția 16 ai învățat primul fel de „nu”, cuvântul nicht, cu care negi o acțiune sau o însușire — „nu gătesc”, „nu e frumos”. Astăzi învățăm al doilea fel de „nu”, cuvântul kein, și e bine să înțelegi de ce germana are nevoie de două, fiindcă tocmai aici se încurcă mulți români.
Hai să pornim de la o deosebire pe care o faci și în română, deși nu i-ai dat niciodată un nume. Privește aceste două feluri de a nega:
Nu gătesc. — aici negi o acțiune, faptul de a găti.
Nu am niciun câine. — aici negi un lucru, însăși existența unui câine la tine.
Simți deosebirea? În prima, spui că o faptă nu se petrece. În a doua, spui că un lucru nu există, că nu-l ai, că e zero din el. Pentru prima, germana folosește nicht, cum ai învățat. Pentru a doua — pentru a nega un lucru, pentru a spune „niciun, nicio, deloc” — germana folosește un cuvânt aparte: kein.
Ce înseamnă, de fapt, „kein”
Cuvântul kein înseamnă „niciun, nicio, deloc de” — el neagă un lucru, îi spune existența. Și frumusețea lui e că e foarte ușor de ținut minte pentru cine știe deja cuvântul ein (un, o), pe care l-ai învățat în Lecția 13. Privește: ein înseamnă „un”. Pune-i un „k” în față, și ai kein — „niciun”. E ca și cum ai lipi un mic „nu” chiar pe cuvântul „un”.
Ich habe ein Auto. (Am o mașină.) → Ich habe kein Auto. (N-am nicio mașină.)
Das ist ein Hund. (Acesta e un câine.) → Das ist kein Hund. (Acesta nu e niciun câine. / Nu e un câine.)
Vezi cât e de simplu? Iei pe ein și îl prefaci în kein punându-i „k”-ul în față. Înțelesul se răstoarnă: din „am o mașină” faci „n-am nicio mașină”.
„Kein” se poartă întocmai ca „ein”
Și acum vestea cea mai bună, care îți cruță orice osteneală de a învăța ceva nou: kein se îmbracă exact la fel ca ein. Toate hainele pe care le-ai învățat pentru ein în lecțiile trecute — și forma de bază, și schimbarea de pe raftul albastru când cuvântul primește acțiunea — se potrivesc, fără nicio deosebire, și lui kein. Pur și simplu pui „k” în față, și tot restul rămâne cum știi.
Privește cum kein urmează rafturile, ca ein:
Das ist kein Mann. (Nu e niciun bărbat.) — raftul albastru, kein gol, ca ein.
Das ist keine Frau. (Nu e nicio femeie.) — raftul roșu, keine cu „-e”, ca eine.
Das ist kein Kind. (Nu e niciun copil.) — raftul verde, kein gol, ca ein.
Și acum marea cotitură pe care ai învățat-o, raftul albastru care-și schimbă haina când primește acțiunea — kein o face întocmai ca ein. Ții minte: ein devenea einen pe raftul albastru, când cuvântul primea acțiunea. Tot așa, kein devine keinen:
Ich habe keinen Hund. (N-am niciun câine.) — der Hund e albastru, primește acțiunea lui „a avea”, deci kein capătă „-n”-ul și devine keinen.
Ich habe keinen Sohn. (N-am niciun fiu.) — la fel, der Sohn albastru, deci keinen.
Dar pe roșu și verde, kein nu-și schimbă haina:
Ich habe keine Katze. (N-am nicio pisică.) — die Katze, roșu, rămâne keine.
Ich habe kein Auto. (N-am nicio mașină.) — das Auto, verde, rămâne kein.
Vezi? Nimic nou de învățat. Dacă știi cum se poartă ein, știi deja cum se poartă kein. E același lucru, cu „k” în față.
Marea întrebare: când folosesc „nicht” și când „kein”?
Acum, lucrul cel mai de preț al lecției, cel care îi încurcă pe români: cum hotărăsc, în clipa vorbirii, dacă să spun nicht sau kein? Hai să-ți dau o cale simplă, ușor de ținut minte.
Pune-ți o singură întrebare: neg un lucru, sau neg altceva?
Dacă negi un lucru care ar fi avut în față pe „un/o” (ori nimic, la plural) — un câine, o mașină, niște bani — folosești kein. Gândește-te: „n-am niciun câine”, „n-am nicio mașină”. Acolo unde în română spui „niciun, nicio”, în germană spui kein.
Dacă negi o acțiune (a găti, a merge), o însușire (frumos, scump) sau un lucru anume, cunoscut (cu „der/die/das” în față) — folosești nicht.
Privește deosebirea limpede:
Ich habe kein Auto. (N-am nicio mașină.) — neg un lucru oarecare, deci kein.
Ich kaufe das Auto nicht. (Nu cumpăr mașina.) — neg o acțiune asupra unei mașini anume, cunoscute, deci nicht.
Și încă una:
Das ist kein Hund, sondern eine Katze. (Acesta nu e niciun câine, ci o pisică.) — neg un lucru oarecare, deci kein. (Cuvântul sondern înseamnă „ci”, și se folosește tocmai când, după ce ai negat ceva, spui cum e de fapt.)
Der Hund ist nicht süß. (Câinele nu e drăguț.) — neg o însușire, deci nicht.
O cale și mai scurtă de a ține minte: dacă în română ai spune „niciun” sau „nicio”, folosește kein. În rest, nicht. Acest mic semn te va scoate din încurcătură de cele mai multe ori.
Ce faci acum
Iată exercițiul tău. Mai întâi, ia cinci propoziții în care ai un lucru cu „un/o”, și neagă-le cu kein, schimbând pe ein în kein (și amintindu-ți de „-n”-ul de pe raftul albastru):
Ich habe ein Auto. → Ich habe kein Auto. (N-am nicio mașină.)
Ich habe einen Hund. → Ich habe keinen Hund. (N-am niciun câine.)
Das ist eine Katze. → Das ist keine Katze. (Nu e nicio pisică.)
Apoi, ca să-ți limpezești deosebirea dintre cele două „nu”-uri, ia câteva propoziții amestecate și hotărăște, pentru fiecare, dacă negi cu kein sau cu nicht. Întreabă-te de fiecare dată: „aș spune în română «niciun/nicio»?” Dacă da, e kein; dacă nu, e nicht.
Cu ja, nein, nicht și acum kein, ai în mână toate uneltele de care ai nevoie ca să spui „da” și „nu” în orice împrejurare din viața de zi cu zi — să negi o faptă, o însușire, ori să spui că un lucru nu există deloc.