De unde pornim: „nu” nu e niciodată un fleac
A ști să spui „da” și „nu” e printre cele mai dintâi nevoi ale oricui învață o limbă. „Da” e ușor în germană: se spune ja, scurt și limpede, și nu-ți dă nicio bătaie de cap. Dar „nu” e ceva mai cu meșteșug, fiindcă în germană există, de fapt, două feluri de „nu”, folosite în situații diferite, iar dacă le încurci, vorba ta sună strâmb. Astăzi învățăm primul dintre ele, cel mai des întâlnit: cuvântul nicht. (Pe al doilea, kein, îl vom învăța într-o lecție viitoare, fiindcă are treaba lui aparte.)
Mai întâi să lămurim ce face nicht. Cuvântul nicht înseamnă „nu” și slujește la a tăgădui, a nega — adică a spune că ceva nu este așa, că o acțiune nu se face, că o însușire nu se potrivește. E „nu”-ul cu care răstorni o afirmație. Privește deosebirea limpede:
Ich koche. (Gătesc.) → Ich koche nicht. (Nu gătesc.)
Das Wetter ist schön. (Vremea e frumoasă.) → Das Wetter ist nicht schön. (Vremea nu e frumoasă.)
Întrebarea cea mare: unde se pune „nicht”?
Toată dibăcia cu nicht stă într-un singur lucru: unde îl așezi în propoziție. Fiindcă, spre deosebire de română, unde „nu” stă aproape mereu chiar înaintea verbului („nu gătesc”, „nu merg”, „nu știu”), în germană locul lui nicht se mută în funcție de ce anume vrei să negi. Și tocmai asta cere puțină luare-aminte. Hai s-o desfacem pe îndelete, fiindcă merită.
Felul întâi: când negi o însușire, un fel de a fi, un loc
Când vrei să spui că ceva nu este într-un anumit fel — nu e frumos, nu e mare, nu e aici — pui nicht chiar înaintea cuvântului pe care îl tăgăduiești. Nicht stă ca o santinelă în fața cuvântului pe care vrea să-l oprească.
Das Wetter ist nicht schön. (Vremea nu e frumoasă.) — nicht stă în fața lui schön (frumos), fiindcă pe el îl negi.
Ich jogge nicht schnell. (Nu alerg repede.) — nicht în fața lui schnell (repede).
Das Haus steht nicht rechts. (Casa nu e pe dreapta.) — nicht în fața lui rechts (dreapta).
Er ist nicht müde. (El nu e obosit.) — nicht în fața lui müde (obosit).
Vezi tiparul: nicht se lipește înaintea cuvântului care arată felul, însușirea ori locul, ca să spună „nu așa, nu acolo”.
Felul al doilea: când negi acțiunea întreagă
Când vrei, în schimb, să tăgăduiești acțiunea însăși, întreaga faptă — pur și simplu „nu fac asta”, fără să arăți spre o anume însușire — atunci nicht se duce la sfârșitul propoziției. Aici germana se desparte cel mai mult de română, și de aceea trebuie să iei seama.
Ich spiele Fußball nicht. (Nu joc fotbal.) — nicht la coadă, fiindcă negi fapta întreagă de a juca fotbal.
Ralf arbeitet in München nicht. (Ralf nu lucrează la München.) — nicht la sfârșit.
Bagă de seamă cât de altfel e față de română. Noi punem „nu” la început, lipit de verb: „nu joc fotbal”. Germana, când negi acțiunea în întregul ei, împinge acel nicht tocmai la capăt: Ich spiele Fußball nicht. E o mișcare la care trebuie să te obișnuiești, fiindcă instinctul tău de român va trage mereu „nu”-ul spre început.
Felul al treilea: când negi un anume amănunt, ca să-l înlocuiești
Mai e un fel, mai subțire, dar foarte folositor, fiindcă schimbă înțelesul. Uneori nu vrei să negi acțiunea întreagă, ci doar un anume amănunt din ea — și de obicei ca să spui, pe urmă, cum e de fapt. Atunci pui nicht chiar înaintea acelui amănunt pe care vrei să-l tăgăduiești. Privește deosebirea, fiindcă e plină de tâlc:
Ralf arbeitet nicht in München. (Nu la München lucrează Ralf — ci în altă parte.)
Aici nicht stă înaintea lui in München, și prin asta spui: nu e adevărat că lucrează la München; locul e altul. Negi anume locul, lăsând să se înțeleagă că lucrează el undeva, dar nu acolo. Compară cu felul al doilea de mai sus, Ralf arbeitet in München nicht, care neagă fapta întreagă (nu lucrează la München, punct). Diferența e fină, dar reală: când pui nicht în fața lui in München, arăți cu degetul spre loc și spui „nu acela”; când îl pui la coadă, tăgăduiești toată treaba.
La fel:
Ralf spielt nicht Fußball. (Nu fotbal joacă Ralf — ci altceva.) — nicht în fața lui Fußball, negând anume acel joc, nu faptul de a juca.
Cum să nu te zăpăcești: o cale simplă
Știu că aceste trei feluri pot părea multe deodată, așa că hai să-ți dau o cale simplă, pe care s-o ții minte fără efort. Întreabă-te un singur lucru: ce vreau să neg?
Dacă vrei să negi o însușire, un fel, un loc anume (frumos, repede, la München) — pune nicht chiar înaintea acelui cuvânt.
Dacă vrei să negi acțiunea întreagă, fără să arăți spre nimic anume — pune nicht la sfârșit.
La început, când nu ești sigur, mergi pe felul cel mai des: pune nicht înaintea cuvântului pe care apasă glasul tău când spui propoziția cu năduf. Acolo unde cade apăsarea, acolo stă nicht. Iar cu vremea, urechea ta va prinde singură locul potrivit, din câte propoziții vei fi auzit.
Cum răspunzi „nu” la o întrebare
Mai e ceva foarte practic. Când cineva îți pune o întrebare și vrei să răspunzi „nu”, începi răspunsul cu nein — acesta e „nu”-ul de răspuns, cel pe care îl spui scurt, ca o ușă închisă, la începutul vorbei. Bagă de seamă deosebirea dintre cele două „nu”-uri:
Nein e „nu”-ul cu care răspunzi la o întrebare, stă singur sau la începutul răspunsului.
Nicht e „nu”-ul cu care negi ceva înăuntrul propoziției.
Privește-le lucrând împreună:
Wohnen Sie in München? (Locuiți la München?)
Nein, ich wohne nicht in München. (Nu, nu locuiesc la München.)
Vezi? Nein deschide răspunsul, nicht neagă înăuntru. Două unelte deosebite, fiecare la locul ei.
Ce faci acum
Iată exercițiul tău. Ia cinci propoziții simple, afirmative, pe care le poți deja spune, și preface-le în propoziții cu „nu”, hotărând de fiecare dată ce anume negi. De pildă:
Ich koche. → Ich koche nicht. (Nu gătesc.)
Das ist teuer. → Das ist nicht teuer. (Nu e scump.)
Ich wohne in Berlin. → Ich wohne nicht in Berlin. (Nu locuiesc la Berlin.)
Der Kaffee ist gut. → Der Kaffee ist nicht gut. (Cafeaua nu e bună.)
Spune-le cu voce tare. Apoi încearcă și răspunsuri la întrebări, începând cu nein și negând apoi cu nicht: cineva te întreabă Bist du müde? (Ești obosit?), iar tu răspunzi Nein, ich bin nicht müde (Nu, nu sunt obosit). Cu ja, nein și nicht la îndemână, ai în mână toate cele trebuincioase ca să spui da și nu în orice împrejurare.