De unde pornim: cel mai firesc lucru din lume
Până acum, în tot cursul, am vorbit aproape numai despre un singur lucru: o masă, o lampă, o carte, un scaun. Dar viața nu e făcută numai din lucruri singure. Ai mai multe scaune în casă, mai multe cărți pe raft, mai multe farfurii în dulap. La un moment dat, orice om care vorbește trebuie să treacă de la „unul” la „mai mulți”. Și aici germana are câteva lucruri ale ei, dintre care unul te va bucura, fiindcă e o ușurare, iar altul îți va cere ceva muncă de memorie. Hai să le luăm pe amândouă pe rând, ca să știi la ce să te aștepți.
Mai întâi, ca de obicei, să ne uităm o clipă la română, ca să vedem ce faci deja fără să te gândești. Când treci de la unul la mai mulți, în română schimbi coada cuvântului: o masă devine niște mese, un scaun devine niște scaune, un copil devine niște copii, un frate devine niște frați. Adaugi sau schimbi ceva la coada cuvântului, și gata, ai „mai mulți”. Uneori e ușor, alteori cuvântul se schimbă mai mult, dar în mare îți vine din instinct, ai învățat-o de copil. Gramatica numește acest „mai mulți” plural — un cuvânt savant pentru o idee simplă: mai mult decât unul. În cursul acesta îi vom spune când „plural”, când pur și simplu „mai mulți”, ca să-ți fie limpede.
Vestea bună: la „mai mulți”, toate steagurile se topesc într-unul singur
Să începem cu partea veselă, fiindcă e o adevărată ușurare după toată truda cu cele trei rafturi.
Îți amintești cât de mult ne-am chinuit, în lecțiile dinainte, cu cele trei steaguri — albastru (der), roșu (die), verde (das) — și cu faptul că fiecare cuvânt stă pe raftul lui, fără logică, și că trebuie să-l înveți pe de rost? Ei bine, iată darul pe care ți-l face germana la plural: când treci de la unul la mai mulți, toate cele trei steaguri se topesc într-unul singur. Rămâne numai die.
Da, ai citit bine. La „mai mulți”, nu mai există der, nu mai există das. Indiferent pe ce raft stătea cuvântul când era unul singur, de îndată ce devine „mai mulți”, steagul lui se face die. Privește cum se întâmplă cu câte un cuvânt de pe fiecare raft:
Un scaun stă pe raftul albastru: der Stuhl (scaunul). Dar mai multe scaune: die Stühle (scaunele). Steagul albastru a devenit roșu.
O lampă stă pe raftul roșu: die Lampe (lampa). Mai multe lămpi: die Lampen (lămpile). Aici steagul era deja roșu, deci rămâne roșu.
O carte stă pe raftul verde: das Buch (cartea). Mai multe cărți: die Bücher (cărțile). Steagul verde a devenit roșu.
Vezi? Toate trei, la plural, poartă același steag, die. Aceasta e una dintre puținele simplificări mari pe care germana ți le oferă, așa că primește-o cu bucurie. La „mai mulți”, nu mai trebuie să-ți bați capul cu raftul: steagul e mereu die, și gata.
Vestea mai grea: cuvântul însuși se schimbă în cinci feluri
Acum, după ce te-ai bucurat de steagul ușor, vine partea care cere ceva muncă. Steagul e simplu, die pentru toate — dar cuvântul în sine, trupul lui, se schimbă atunci când trece la „mai mulți”, și se schimbă în mai multe feluri, nu într-unul singur.
Ții minte că în română aveai și tu mai multe feluri de a face pluralul? Masă devine mese, scaun devine scaune, copil devine copii, frate devine frați, om devine oameni. Felurile sunt mai multe, și pe unele le simți, pe altele le-ai învățat din uz. Germana e la fel, ba chiar puțin mai încurcată: are cam cinci feluri prin care un cuvânt poate trece la „mai mulți”, și nu există o regulă care să-ți spună întotdeauna sigur care fel se aplică la care cuvânt. De aceea, sfatul cel mai bun e acela pe care ți l-am dat de la început, în Lecția 3, cu o singură adăugire: așa cum înveți cuvântul împreună cu steagul lui, învață-l de-acum și împreună cu forma lui de „mai mulți”. Trei lucruri deodată, ca un mănunchi: steagul, cuvântul, și pluralul.
Hai să vedem cele cinci feluri, ca să le recunoști când le întâlnești.
Felul întâi: cuvântul nu se schimbă deloc. Uneori, trupul cuvântului rămâne neclintit, și numai steagul die îți arată că e vorba de „mai mulți”. der Lehrer (învățătorul) devine die Lehrer (învățătorii) — cuvântul e la fel, doar steagul s-a schimbat. La fel: das Messer (cuțitul) devine die Messer (cuțitele); das Fenster (fereastra) devine die Fenster (ferestrele); der Computer devine die Computer. Adesea cuvintele care se termină deja în „-er” sau „-en” rămân așa, nemișcate.
Felul al doilea: apar numai cele două puncte pe vocală. Cuvântul nu se lungește, dar vocala lui din mijloc primește cele două puncte (Umlautul de care am vorbit în Lecția 5). die Mutter (mama) devine die Mütter (mamele); der Vater (tatăl) devine die Väter (tații); der Bruder (fratele) devine die Brüder (frații). Auzi diferența? Mutter, cu „u” simplu, e una; Mütter, cu „ü” strâns, sunt mai multe. Aici, cele două puncte sunt singurul semn că ai trecut la „mai mulți” — încă un motiv pentru care nu poți să le ignori, cum am spus în lecția despre litere.
Felul al treilea: se adaugă un „-e” la coadă. O coadă scurtă și simplă. der Tag (ziua) devine die Tage (zilele); das Brot (pâinea) devine die Brote (pâinile); der Tisch (masa) devine die Tische (mesele). Uneori, pe lângă „-e”, vocala primește și cele două puncte: der Sohn (fiul) devine die Söhne (fiii); die Hand (mâna) devine die Hände (mâinile); der Stuhl (scaunul) devine die Stühle (scaunele).
Felul al patrulea: se adaugă un „-er” la coadă, aproape mereu cu cele două puncte. das Kind (copilul) devine die Kinder (copiii); das Haus (casa) devine die Häuser (casele); das Buch (cartea) devine die Bücher (cărțile); das Land (țara) devine die Länder (țările). Vei observa, cu vremea, că tocmai cuvintele scurte de pe raftul verde (das) iau adesea acest „-er” cu două puncte la „mai mulți”.
Felul al cincilea: se adaugă „-en” sau „-n” la coadă. die Frau (femeia) devine die Frauen (femeile); die Kirche (biserica) devine die Kirchen (bisericile); die Lampe (lampa) devine die Lampen (lămpile); die Zeitung (ziarul) devine die Zeitungen (ziarele). Acest fel e foarte des întâlnit la cuvintele de pe raftul roșu (die) — aproape toate iau „-en” sau „-n” la plural, și aproape niciodată nu primesc cele două puncte.
Un ajutor care îți ușurează ghicitul
Deși am spus, și rămâne adevărat, că nu există o regulă de fier, totuși poți să te ajuți de niște tendințe, cam ca amprentele din Lecția 4. Iată cum simte un neamț pluralul, fără să stea pe gânduri:
Cuvintele de pe raftul roșu (die) iau, în covârșitoarea lor majoritate, „-en” sau „-n” la coadă, și nu primesc niciodată cele două puncte. die Lampe → die Lampen. die Frau → die Frauen. die Zeitung → die Zeitungen. E aproape ca o mașinărie: vezi un cuvânt roșu, gândești „-en” la plural.
Cuvintele de pe raftul verde (das) iau adesea „-er” cu cele două puncte, sau uneori „-e” simplu. das Kind → die Kinder. das Buch → die Bücher. das Brot → die Brote.
Cuvintele de pe raftul albastru (der) sunt, din păcate, cele mai amestecate dintre toate — unele cu „-e”, unele cu „-e” și două puncte, unele cu „-er” și două puncte, unele nemișcate. Tocmai pe acestea va trebui să le înveți cu cea mai mare grijă, una câte una, fiindcă aici tendințele te ajută cel mai puțin.
Și mai e un grup pe care îl știi deja, dintr-o lecție trecută: cuvintele de alint, cele cu coada „-chen” sau „-lein”, nu se schimbă niciodată la plural. das Mädchen (fata) rămâne die Mädchen (fetele); das Brötchen (chifla) rămâne die Brötchen (chiflele). Singura schimbare e steagul, care din verde se face roșu. Țin minte, fiindcă sunt foarte multe astfel de cuvinte și e bine să știi că-ți dau mai puțină bătaie de cap.
Cum citești pluralul în dicționar
Mai e un lucru de mare folos practic, fiindcă te va însoți de fiecare dată când cauți un cuvânt nou. Când deschizi un dicționar german, lângă fiecare cuvânt vei găsi niște semne mici care îți spun cum se face „mai mulți” pentru el. La început par o încurcătură de coduri, dar sunt foarte simple odată ce le pricepi. Hai să le descifrăm.
Să zicem că în dicționar găsești scris: der Stuhl, ¨-e. Cum citești asta? Der Stuhl e cuvântul la singular, cu steagul lui albastru. Apoi vin semnele pentru plural: cele două punctulețe (¨) îți spun că vocala primește Umlautul, iar „-e” îți spune că se adaugă un „-e” la coadă. Pui totul cap la cap și afli pluralul: die Stühle. (Steagul, ții minte, devine mereu die la plural, chiar dacă dicționarul nu-l mai scrie de fiecare dată.)
Alt exemplu: das Haus, ¨-er. Das Haus e singularul, raft verde. Semnele de plural: cele două puncte pe vocală (¨) și coada „-er”. Deci pluralul: die Häuser.
Și un exemplu fără nicio schimbare: der Lehrer, -. Aici, după cuvânt, e doar o linioară singură. Acea linioară înseamnă „nu se schimbă nimic”. Deci pluralul e die Lehrer, identic cu singularul, doar cu steagul schimbat.
Așadar, când întâlnești un cuvânt nou și vrei să-l înveți temeinic, uită-te la aceste semne din dicționar și învață dintr-o dată și forma lui de „mai mulți”. E mult mai ușor să le prinzi împreună, de la început, decât să te chinui mai târziu să le adaugi.
Regula de aur, întregită
Acum putem întregi regula de aur pe care ți-am dat-o în Lecția 3. Atunci spuneam: nu învăța niciodată un cuvânt-lucru fără steagul lui. Acum adăugăm a treia parte: nu învăța niciodată un cuvânt fără steagul lui și fără forma lui de „mai mulți”. Toate trei laolaltă, ca un singur mănunchi care nu se desparte:
Nu îți spune „Stuhl înseamnă scaun”, ci „der Stuhl, die Stühle — scaunul, scaunele”.
Nu îți spune „Buch înseamnă carte”, ci „das Buch, die Bücher — cartea, cărțile”.
Nu îți spune „Frau înseamnă femeie”, ci „die Frau, die Frauen — femeia, femeile”.
Pare mai multă osteneală la început, e adevărat. Dar e tocmai osteneala care, peste un an, va face diferența dintre cineva care vorbește curgător și cineva care se poticnește la fiecare „mai mulți”. Cele trei forme învățate împreună, dintr-o dată, se așază în minte ca un întreg, și nu te mai părăsesc.
Ce faci acum
Iată exercițiul tău, și e o frumoasă întoarcere la cele zece obiecte din casă cu care ai început, în Lecția 3. Atunci le-ai învățat cu steagul. Acum întoarce-te la ele și află, pentru fiecare, și forma de „mai mulți”. Spune cu voce tare toate cele trei forme deodată — singularul cu steag, și pluralul:
der Tisch — die Tische (masa — mesele)
die Lampe — die Lampen (lampa — lămpile)
das Bett — die Betten (patul — paturile)
der Stuhl — die Stühle (scaunul — scaunele)
die Tür — die Türen (ușa — ușile)
das Fenster — die Fenster (fereastra — ferestrele; aici nu se schimbă nimic)
der Kühlschrank — die Kühlschränke (frigiderul — frigiderele)
die Uhr — die Uhren (ceasul — ceasurile)
das Buch — die Bücher (cartea — cărțile)
der Teller — die Teller (farfuria — farfuriile; nici aici nu se schimbă nimic)
Privește-le ca pe niște perechi, ca pe singular și pluralul lui mergând mână în mână. Învață-le împreună, niciodată un singular fără pluralul lui. Și, de aici înainte, fă-ți obiceiul ca la fiecare cuvânt nou să cauți și forma lui de „mai mulți”, ca să intre toate trei deodată — steagul, cuvântul, și pluralul. Așa pui ultima cărămidă a temeliei tale, și o pui bine.