De unde pornim, și de ce ai nevoie de această lecție
În lecția trecută ai învățat regula de aur: nu înveți niciodată un cuvânt fără steagul lui, ci le bagi în cap împreună, ca pe o pereche. E un sfat solid, și rămâne valabil. Dar dacă te gândești bine, apare repede o întrebare practică, foarte legitimă: „Bine, dar nu pot să memorez chiar toate cuvintele din lume cu steagul lor. Și ce mă fac când dau de un cuvânt nou, pe care nu l-am învățat niciodată — pe o chitanță de la magazin, pe un afiș, într-o scrisoare de la primărie, pe ușa unui cabinet? Rămân blocat?"
Aici vine vestea bună a acestei lecții, o veste care îți va ușura mult viața. Deși am spus, și rămâne adevărat, că rafturile nu au o logică de fond — adică nu poți deduce raftul din înțelesul cuvântului — totuși există un alt fel de ajutor, complet diferit. Multe cuvinte germane își trădează singure raftul prin felul cum arată la coadă. Nu prin ce înseamnă, ci prin cum se termină.
Gândește-te la asta ca la o amprentă. Așa cum un polițist recunoaște un om după amprenta degetului fără să-i știe numele, tot așa tu vei putea recunoaște raftul unui cuvânt după coada lui, fără să fi învățat vreodată cuvântul acela. Anumite cozi de cuvânt aparțin aproape întotdeauna aceluiași raft. Învață câteva astfel de cozi-amprentă și vei putea ghici corect steagul în vreo șapte cazuri din zece — chiar și la cuvinte pe care le vezi pentru prima oară în viață. Pentru un începător, asta e o putere uriașă.
Hai să le luăm pe rând, raft cu raft.
Cozile care trădează raftul roșu (die)
Raftul roșu are cele mai sigure și mai folositoare amprente dintre toate. Dacă reții numai ce urmează în această secțiune, tot ai făcut un câștig mare.
Coada „-ung". Aceasta este amprenta cea mai sigură din toată germana. Orice cuvânt care se termină în „-ung" stă pe raftul roșu, poartă steagul die. Fără excepție, sau aproape. Privește câteva pe care le vei întâlni cu siguranță: die Wohnung (locuința), die Zeitung (ziarul), die Rechnung (nota de plată, factura), die Übung (exercițiul), die Erfahrung (experiența), die Meinung (părerea), die Ordnung (ordinea). Vezi „-ung" la coadă, spui die, și ai nimerit. Această coadă apare la sute și sute de cuvinte germane, așa că reține-o bine.
Cozile „-heit" și „-keit". Și acestea trimit, fără greș, la raftul roșu. Sunt cozi care apar la cuvinte abstracte — cuvinte care nu numesc obiecte pe care le poți atinge, ci stări, însușiri, idei. die Freiheit (libertatea), die Gesundheit (sănătatea), die Krankheit (boala), die Möglichkeit (posibilitatea), die Schwierigkeit (dificultatea), die Sicherheit (siguranța), die Wahrheit (adevărul). Când vezi un cuvânt lung, abstract, care se termină în „-heit" sau „-keit", spune liniștit die.
Coada „-schaft". La fel, raftul roșu. die Freundschaft (prietenia), die Wirtschaft (economia), die Mannschaft (echipa), die Gesellschaft (societatea), die Botschaft (mesajul, dar și ambasada). Aceste cuvinte vorbesc adesea despre legături între oameni, despre grupuri, despre stări de fapt.
Coada „-e". Aceasta e o amprentă ceva mai slabă decât celelalte, dar tot folositoare: cuvintele care se termină într-un „-e" simplu stau, în vreo opt cazuri din zece, pe raftul roșu. die Lampe (lampa), die Tasche (geanta), die Straße (strada), die Kirche (biserica), die Blume (floarea), die Tasse (cana), die Katze (pisica). Atenție însă, aici regula nu e de fier — există și câteva cuvinte cu „-e" la coadă care stau pe alt raft, și e bine să le știi pe cele mai întâlnite: der Käse (brânza, raftul albastru), der Junge (băiatul, raftul albastru), das Auge (ochiul, raftul verde), das Ende (sfârșitul, raftul verde). Dar ca primă bănuială, când vezi „-e", gândul bun e die.
Cozile care trădează raftul albastru (der)
Coada „-er", când e vorba de cineva care face o meserie sau o acțiune. Multe cuvinte care numesc o persoană după ceea ce face se termină în „-er" și stau pe raftul albastru: der Lehrer (învățătorul, profesorul), der Bäcker (brutarul), der Fahrer (șoferul), der Arbeiter (muncitorul), der Spieler (jucătorul), der Verkäufer (vânzătorul). Există o legătură simpatică aici: de la verbul fahren (a conduce, a merge cu un vehicul) se face der Fahrer (cel care conduce); de la backen (a coace) se face der Bäcker (cel care coace). Cel care face ceva primește, de obicei, steagul albastru.
Coada „-or". Cuvinte venite din latină, multe dintre ele cunoscute și în română, care numesc tot un fel de roluri sau aparate: der Doktor (doctorul), der Professor (profesorul), der Motor (motorul), der Direktor (directorul), der Traktor (tractorul). Vezi „-or", spui der.
Zilele, lunile și anotimpurile. Acestea formează un grup întreg care stă tot pe raftul albastru, și e foarte util de știut, fiindcă vorbești despre timp în fiecare zi. Toate zilele săptămânii: der Montag (luni), der Dienstag (marți), der Mittwoch (miercuri), și așa mai departe. Toate lunile: der Januar, der Februar, der März. Toate anotimpurile: der Frühling (primăvara), der Sommer (vara), der Herbst (toamna), der Winter (iarna). Există o singură excepție supărătoare în toată această familie, pe care merită s-o reții aparte: cuvântul pentru „an", care nu e albastru, ci verde — das Jahr. Încolo, timpul german e, ca să zicem așa, „bărbat".
Cozile care trădează raftul verde (das)
Cozile „-chen" și „-lein". Acestea sunt amprente de fier, fără excepție: orice cuvânt terminat în „-chen" sau „-lein" stă pe raftul verde, poartă das. Și aici se ascunde o explicație frumoasă, care lămurește totodată misterul de care ne-am lovit în lecția trecută. Aceste două cozi sunt cozi de micșorare: le adaugi la un cuvânt ca să faci versiunea lui mică, drăgălașă, alintată. La fel cum în română de la „casă" faci „căsuță", iar de la „pâine" faci „pâinică", tot așa în germană de la Haus (casă) faci das Häuschen (căsuța), iar de la Brot (pâine) faci das Brötchen (chifla, pâinica). Iar aceste cozi de alint au o putere ciudată: ele înghit orice steag avea cuvântul de la bază și îl fac verde.
Acum înțelegi, în sfârșit, de ce fata — das Mädchen — e neutră, lucru care ne mira atât de tare în lecția trecută. Cuvântul Mädchen este, de fapt, forma micșorată, alintată, a unui cuvânt vechi Magd (fată, fecioară). Înseamnă, la origine, ceva ca „fătucă", „fetiță” — o formă de alint cu coada „-chen". Iar „-chen", așa cum am spus, face totul verde. Deci nu e nicio lipsă de respect față de fete în germană; e doar coada de alint care comandă raftul.
Cozile „-um" și „-ment". Cuvinte venite tot din latină, multe cunoscute: das Museum (muzeul), das Datum (data), das Zentrum (centrul), das Instrument (instrumentul), das Dokument (documentul), das Medikament (medicamentul). Vezi „-um" sau „-ment", spui das.
Cuvintele importate, moderne, tehnice. Aici nu e o regulă de fier, dar e o tendință puternică, bună de știut: multe cuvinte intrate de curând în germană din alte limbi, mai ales cele legate de tehnică și de viața modernă, primesc steagul verde. das Auto (mașina), das Handy (telefonul mobil — așa îi spun germanii), das Hotel, das Büro (biroul), das Radio, das Sofa, das Restaurant. Când întâlnești un cuvânt care sună „internațional", modern, prima bănuială bună e das.
Cum folosești toate acestea în viața de zi cu zi
Hai să vedem la ce-ți folosește concret, cu câteva situații pe care le vei trăi chiar tu. Să zicem că intri la un cabinet medical și vezi pe o ușă scris cuvântul „Anmeldung". Nu l-ai învățat niciodată, nu știi exact ce e. Dar ochiul tău, antrenat acum, vede coada „-ung", și creierul tău spune pe loc: die Anmeldung. Ai ghicit corect steagul, fără să fi știut cuvântul — iar cuvântul, ca să afli, înseamnă „înregistrarea, recepția".
Sau primești o scrisoare oficială și dai peste cuvântul „Beschäftigung". Lung, necunoscut, ai putea să te sperii. Dar vezi coada „-ung" și știi imediat: die Beschäftigung (ocupația, locul de muncă). Sau citești undeva „Versicherung" — iar „-ung" îți spune die Versicherung (asigurarea), cuvânt de care vei avea mare nevoie în Germania.
Vezi ce putere îți dă această lecție? Nu mai ești neajutorat în fața cuvintelor noi. Multe dintre ele îți spun singure pe ce raft stau, dacă te-ai obișnuit să le privești coada.
O atenționare cinstită, ca să nu te bizui orbește
Trebuie totuși să-ți spun cinstit și partea cealaltă, ca să nu te bazezi prea mult pe aceste amprente. Ele te ajută grozav la cuvintele lungi, mai ales la cele formate cu cozile de care am vorbit. Dar cuvintele scurte, vechi, de toate zilele — tocmai cele pe care le folosești cel mai des — adesea nu au nicio coadă-amprentă care să te ajute. Cuvinte ca Tisch (masă), Stuhl (scaun), Brot (pâine), Buch (carte), Tür (ușă), Wein (vin), Haus (casă) sunt scurte și nu-ți dau niciun semn la coadă despre raftul lor. Pe acestea nu ai încotro: trebuie să le înveți pe fiecare cu steagul lui, după regula de aur din lecția trecută.
Așadar, privește aceste amprente ca pe un ajutor de nădejde, dar nu ca pe o lege atotputernică. Ele îți acoperă o bună parte din cuvinte, mai ales cele lungi și cele oficiale. Restul rămâne treabă de memorie și de obișnuință. Cele două metode merg mână în mână: memorezi cuvintele scurte cu steagul lor, și ghicești cuvintele lungi după coadă.
Ce faci acum
Iată exercițiul tău pentru zilele următoare, și e unul care te scoate din caiet și te pune să folosești germana adevărată din jurul tău. Ia un text german scurt — orice text: un articol dintr-un ziar gratuit, o pagină dintr-o broșură, eticheta unui produs din magazin, o scrisoare oficială pe care ai primit-o. Plimbă-ți ochii peste el și caută cuvintele cu cozile pe care le-ai învățat astăzi: „-ung", „-heit", „-keit", „-schaft" pentru raftul roșu; „-er", „-or" pentru cel albastru; „-chen", „-lein", „-um", „-ment" pentru cel verde. Pentru fiecare cuvânt pe care îl găsești, spune-ți singur ce steag ar trebui să aibă, după coadă, și apoi, dacă poți, verifică într-un dicționar dacă ai nimerit.
Fă asta câteva minute pe zi, o săptămână. Vei observa, încet, că ochiul tău începe să prindă cozile dintr-o privire, iar steagul îți vine în minte de la sine, fără să-l mai cauți. Aceasta e amprenta intrată în reflex, și e exact ce urmărim.