Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești minunat întru sfinții Tăi și Te odihnești în inimile celor curați, Cel ce ai zis: „fiți sfinți, că Eu Sfânt sunt” și ai chemat pe tot omul la împărtășirea slavei Tale celei neînserate, primește, Stăpâne, în ceasul acesta, rugăciunea noastră, a celor ce stăm înaintea Sfântului Tău Altar în această biserică.
Mulțumim Ție pentru norul cel mare de mărturisitori care ne înconjoară: pentru patriarhii și proorocii care au nădăjduit întru venirea Ta, pentru apostolii care au lăsat toate și Te-au urmat, pentru mucenicii care și-au dat sângele pentru numele Tău, pentru ierarhii și păstorii care au păzit dreapta credință, pentru cuvioșii care s-au răstignit lumii în pustie și în chilie, pentru sfintele femei care Ți-au slujit cu lacrimi și cu mir, pentru drepții și pentru sfinții cei știuți și neștiuți, ale căror nume Tu singur le cunoști și le-ai scris în cartea vieții.
Pe toți aceștia i-ai făcut, Doamne, nu dintr-un alt aluat decât pe noi, ci din aceeași țărână și din aceeași slăbiciune; însă harul Tău cel atotputernic i-a prefăcut și i-a luminat, și ei au crezut că harul Tău poate să o facă. Întărește, dar, și inimile noastre, ale celor neputincioși, să nu socotim sfințenia un dar dat doar altora, ci chemarea noastră a tuturor, lucrare zilnică, mică și ascunsă, pe pământul pe care ne-ai așezat.
Adu-Ți aminte, Doamne, de această parohie a noastră din depărtarea înstrăinării, de cei ce se ostenesc, de cei bolnavi, de cei singuri, de cei ce nu mai pot să se roage. Așază-i pe toți sub acoperământul sfinților Tăi. Iar pe cei adormiți ai noștri, părinți, frați și prieteni, numără-i, Milostive, în ceata celor ce Te slăvesc neîncetat, și ne învrednicește și pe noi, la sfârșit, să ne aflăm împreună cu ei, în lumina feței Tale.
Că Tu ești Sfințirea noastră, Hristoase Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.