În drum spre chilie, Celestin auzi un zgomot ritmic, obsedant care părea să-l urmărească printre copaci. Ajuns la destinație, ușor iritat, îl întrebă pe părintele Serafim de unde vine acea bătălie necontenită care îi tulburase liniștea. Bătrânul părinte îi făcu semn tăcut să-l urmeze pe o cărare îngustă, acoperită de frunze moarte. La capătul ei se înălța o veche moară de apă, părăsită de mult, a cărei roată înnegrită încă se învârtea cu scârțâit, creând acel ritm hipnotic.
"Auzi? Deși nu mai macină grâu de zeci de ani, roata tot se învârte. Apa o mișcă la nesfârșit. Așa sunt și unele gânduri - se învârt și se învârt, fără să producă nimic bun. Azi vom învăța cum să oprim moara gândurilor obsesive."
Reîntorși în chilie, bătrânul începu cu o distincție importantă:
"Fiul meu, trebuie să deosebim grija sfântă de îngrijorarea bolnavă.
Grija sfântă e ca a mamei pentru prunc - face ceva concret: hrănește, îmbracă, veghează. E activă și folositoare.
Îngrijorarea e ca moara aceea - se învârte în gol. Nu rezolvă nimic, doar macină sufletul până îl face praf."
Scoase o nucă și o sparse:
"Vezi? Grija sfântă e ca scoaterea miezului - un efort cu rezultat. Îngrijorarea e ca și cum ai întoarce cojile goale în palmă ore întregi, sperând să apară miezul."
"Erau doi negustori care trebuiau să traverseze deșertul. Primul își făcu griji folositoare: luă apă, hrană, cămile bune, ghid priceput. Al doilea își petrecu tot timpul îngrijorându-se: 'Dar dacă vine furtuna? Dar dacă atacă tâlharii? Dar dacă se rătăcește ghidul?'
Când veni vremea plecării, primul era pregătit și calm. Al doilea, deși se 'pregătise' mental pentru orice dezastru, nu avea nici apă suficientă, nici cămile potrivite - fusese prea ocupat să-și facă griji ca să se pregătească real."
Bătrânul desenă un cerc vicios:
"Evagrie Ponticul numea îngrijorarea 'demonul amiezii' - akedia. Iată cum lucrează:
- Vine un gând de amenințare: 'Ce-o să fac dacă...'
- Începi să răspunzi mental: 'Dacă se întâmplă asta, atunci...'
- Gândul se ramifică: 'Și dacă apoi... și dacă în plus...'
- Te epuizezi mental dar problema inițială rămâne
- Te simți și mai neputincios și ciclul reîncepe"
"Un pustnic înțelept a descoperit ceva uimitor. Cu cât se lupta mai mult cu gândurile obsesive, cu atât deveneau mai puternice. E ca și cum ai încerca să oprești moara apucând roata - te răsucește și te zdrobește.
În schimb, el zicea simplu: 'Aha, iar s-a pornit moara!' Și se întorcea la rugăciune. Nu fugea, nu lupta - doar observa și își vedea de treabă."
"Un stareț din Optina avea o metodă ingenioasă. Le spunea ucenicilor:
'Aveți voie să vă îngrijorați cât vreți - dar doar între ceasul al 9-lea și jumătate (15:00-15:30). În rest, când vine grija, spuneți: <Bine, te notez pentru ora grijilor.>'
Știi ce se întâmpla? Când venea ora aceea, ori uitaseră grijile, ori păreau mult mai mici, ori găseau soluții simple."
Celestin râse: "Chiar funcționează?"
"Încearcă o săptămână și vezi. E ca atunci când strângi toate rufele murdare la un loc - pare mai puțin haos decât când sunt împrăștiate peste tot."
"Știi ce înseamnă a rumega?"
"Când animalele mestecă iar și iar aceeași mâncare?"
"Exact. Vaca face asta cu iarba și e bine - scoate toate substanțele hrănitoare. Dar când noi 'rumegăm' gânduri negative, e ca și cum am mesteca otravă - cu fiecare 'înghițitură' ne otrăvim mai mult.
Sfântul Nil Sorski deosebea două feluri:
- Reflecția - gândești pentru a găsi soluție
- Ruminarea - gândești doar ca să-ți întreții suferința
Regula lui de 2 minute: Dacă după 2 minute de gândire nu ai găsit nici soluție, nici pace, nici înțelegere nouă - e ruminare. Oprește!"
Părintele întoarse o mică clepsidră cu nisip:
"Două minute. Gândește-te la o problemă care te frământă."
Celestin se gândi la conflictul cu un coleg de serviciu.
"Stop! Ai găsit vreo soluție nouă? Te simți mai bine? Ai înțeles ceva nou?"
"Nu... De fapt mă simt mai agitat."
"Deci era ruminare, nu reflecție. Vezi diferența?"
1. Apa rece a realității
"Părintele Cleopa, când îl apucau grijile, își băga fața în găleata cu apă rece. Zicea: 'Trupul trezit trezește și mintea!'
Nu trebuie neapărat găleată - ajunge să-ți clătești fața, să bei apă rece, să ieși la aer."
2. Ancorele simțurilor
"Când moara minții se învârte nebunește, ancorează-te în prezent prin simțuri:
- Ce vezi? Numește 5 culori
- Ce auzi? Numește 3 sunete
- Ce simți? Atinge 3 texturi diferite
E ca ancora corabiei în furtună - nu oprește valurile, dar oprește deriva."
3. Lista de așteptare a grijilor
Părintele arătă un carnețel uzat:
"Asta e 'sala de așteptare' pentru griji. Când vine o grijă, o scriu aici: 'Notată pentru examinare.' Seara, multe s-au rezolvat singure sau și-au pierdut urgența."
"Regretele sunt rumegare întoarsă spre trecut. 'Dacă aș fi... Dacă nu eram...'
Un înțelept spunea: 'Regretul e ca și cum ai încerca să schimbi scorul unui meci de ieri.' Poți învăța din el, dar nu-l poți schimba."
Pași pentru vindecarea regretelor:
- Recunoaște durerea - "Da, doare că am greșit"
- Extrage lecția - "Ce pot învăța?"
- Iartă-te - "Sunt om, greșesc"
- Îndreaptă ce se poate - "Pot cere iertare? Pot repara ceva?"
- Eliberează restul - "Dau lui Dumnezeu ce nu pot schimba"
- Privește înainte - "Cum folosesc lecția pe viitor?"
"Scrie-ți o scrisoare ca și cum ai fi propriul tău părinte duhovnicesc. Ce i-ai spune unui fiu duhovnicesc care are regretele tale?"
Celestin începu să scrie, și spre surprinderea lui, cuvintele veneau pline de compasiune și înțelepciune.
"Solomon, cel mai înțelept om, avea un inel pe care scria: 'Și aceasta va trece.' Când era trist, îl privea și se bucura că tristețea va trece. Când era prea vesel, îl privea și își amintea că și bucuria e trecătoare.
Pentru gândurile obsesive, repetă: 'Și acest gând va trece.' Nu-l alunga, nu-l hrăni - doar constată că va trece."
"Un călugăr se chinuia cu gânduri obsesive despre moarte. Duhovnicul i-a dat un ceas de buzunar stricat care ticăia haotic.
'Ține-l o săptămână la tine.'
Prima zi, ticăitul îl înnebunea. A doua zi, îl deranja. A treia zi, îl observa uneori. După o săptămână, nici nu-l mai auzea.
'Vezi?' zise duhovnicul. 'Gândurile obsesive sunt ca ticăitul - cu cât le dai mai multă atenție, cu atât par mai zgomotoase. Ignoră-le cu blândețe și vor deveni zgomot de fundal.'"
Pentru săptămâna următoare:
Dimineața: Stabilește "ora grijilor" (30 minute) Ziua:
- Când vine o grijă, notează-o pentru "ora grijilor"
- Folosește regula celor 2 minute pentru orice problemă
- La rumegare, aplică o ancoră senzorială
Seara:
- În "ora grijilor", examinează lista
- Pentru fiecare grijă, întreabă: "Pot face ceva concret?"
- DA → Planifică acțiunea
- NU → Oferă-o lui Dumnezeu
Rugăciunea predării
Părintele îl învăță o rugăciune simplă:
"Doamne, îți dau această grijă despre [numește-o]. Dacă pot face ceva, arată-mi. Dacă nu, ia-o Tu. Știu că porți de grijă, chiar când eu nu pot. Amin."
"Nu încerca să nu mai ai niciodată griji! Asta e o grijă în plus. Ținta e să nu fii rob grijilor, nu să fii lipsit de griji.
Până și Hristos în Ghetsimani a avut 'sufletul întristat până la moarte'. Dar ce-a făcut? S-a rugat, a cerut ajutor, apoi a zis: 'Facă-se voia Ta.'"
La plecare, părintele îl unge pe frunte cu mir:
"Precum mirul pătrunde pielea și aduce vindecare, așa pacea lui Hristos să pătrundă moara minții tale și să-i dea odihnă.
Mergi în pace. Când moara gândurilor o ia razna, amintește-ți: nu ești morar obligat să macini orice. Poți opri apa, poți schimba pietrele de moară, poți alege ce grâu macini.
Și mai presus de toate - Hristos a spus: Nu vă îngrijorați de ziua de mâine (Matei 6:34). Nu a spus-o ca poruncă aspră, ci ca invitație blândă la odihnă."
Celestin coborî muntele simțind că moara din minte încetinise. Nu se oprise complet - poate nu se va opri niciodată de tot - dar acum știa că are putere asupra ei, nu ea asupra lui.
"Aruncați asupra Lui toată grija voastră, că El are grijă de voi" (1 Petru 5:7).