La început, Dumnezeu a făcut cerul și pământul. Când Dumnezeu a făcut cerul și pământul, totul era întuneric. Nu era lumină. Atunci Dumnezeu a făcut lumina. El a zis: „Să fie lumină! Și a fost lumină” (Facerea 1, 3). „Și a numit Dumnezeu lumina Zi, iar întunericul l-a numit Noapte” (Facerea 1, 5). Și Dumnezeu a făcut soarele ca să lumineze ziua, și luna ca să lumineze noaptea. El a făcut și stelele. Apoi Dumnezeu a despărțit uscatul de ape. „Și a numit Dumnezeu uscatul Pământ, iar adunarea apelor a numit-o Mări” (Facerea 1, 10).
Și a făcut Dumnezeu să răsară din pământ pomi, și ierburi, și flori. A făcut pomii care dau rod, și copacii mari care ne dau umbră, grâul pentru hrana omului, iarba pentru dobitoace, și florile ca să fie frumoase și să ne desfăteze. Apoi Dumnezeu a făcut fiarele, vietățile cu patru picioare care umblă pe pământ – vaci, cai, oi și multe altele. Și a făcut păsările care zboară în tăria cerului, și peștii care trăiesc în ape, și insectele, și toate târâtoarele.
Dumnezeu făcuse acum cerurile și pământul. Făcuse copacii, plantele și florile, grâul și iarba și toată verdeața să crească din pământ, și multe făpturi să trăiască pe pământ. Dar aceste făpturi nu-L puteau cunoaște pe Dumnezeu și nu puteau învăța să-L iubească. Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră” (Facerea 1, 26). Așa că „Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie” (Facerea 2, 7). „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut” (Facerea 1, 27).
Dumnezeu a pus numele omului pe care l-a făcut, Adam. Și Dumnezeu a zis ca omul să stăpânească peste toate fiarele și păsările și peste toate lucrurile care erau pe pământ. Omul pe care l-a făcut Dumnezeu era în stare să-L iubească pe Dumnezeu și să asculte de El, căci avea suflet. Fiarele și păsările nu pot învăța să-L iubească și să asculte de Dumnezeu, căci ele nu au suflet rațional. Copiii pot fi învățați să-L cunoască, să-L iubească și să asculte de Dumnezeu, căci ei au suflete. Adam a fost făcut bun și sfânt, căci a fost făcut după asemănarea lui Dumnezeu, după chipul lui Dumnezeu. Astfel, Adam putea să fie cu totul bun; el Îl iubea pe Dumnezeu și iubea să asculte de El. „Și a privit Dumnezeu toate câte a făcut și iată erau bune foarte” (Facerea 1, 31)