După o noapte de furtună, Celestin găsi pe părintele Serafim în grădina chiliei, îndreptând florile căzute și legând crengile rupte.
"Vezi, fiule? După fiecare furtună, grădinarul are două slujbe: să vadă ce s-a stricat și să îndrepte ce se poate îndrepta. Așa facem și noi cu gândurile după furtunile sufletești."
Se așezară pe o bancă udă de rouă, iar părintele începu cu o învățătură neașteptată:
"Știi care a fost prima slujbă pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam în Rai?"
"Să lucreze și să păzească grădina?"
"Înainte de asta. Citește Facerea 2:19-20."
Celestin își aminti: "Dumnezeu a adus toate animalele la Adam să vadă cum le va numi..."
"Exact! Prima slujbă a fost numirea. Adam a dat nume la tot ce mișca. De ce crezi că era asta atât de important?"
"Numind ceva, îl cunoști și îl stăpânești. Când Adam a numit leul, nu s-a mai temut de el. Când a numit mielul, a știut că e blând. Fiecare nume aducea înțelegere și stăpânire pașnică.
După cădere, am pierdut această artă. Acum animalele ne sunt străine, unele ostile. Dar arta numirii a rămas - doar că acum o aplicăm la 'animalele' dinăuntrul nostru: gândurile și emoțiile."
Părintele scoase o icoană veche cu Adam în Rai, înconjurat de animale:
"Privește! Adam e calm, împărătesc. De ce? Pentru că numise totul. Nimic nu-i mai era străin sau înfricoșător. Așa devenim și noi când numim corect gândurile și simțirile noastre."
"În grădina sufletului tău umblă multe 'animale' - gânduri și emoții. Unele sunt blânde ca mieii, altele feroce ca leii. Dar toate pot fi îmblânzite prin numire corectă.
Sfinții Părinți au continuat lucrarea lui Adam. Au numit 'animalele' sufletești:
Gândurile-lupi: Cele care vor să sfâșie - mânia, răzbunarea Gândurile-vulpi: Cele viclene - înșelăciunea, prefăcătoria
Gândurile-porumbei: Cele blânde - mila, bunătatea Gândurile-șerpi: Cele otrăvitoare - invidia, bârfa Gândurile-catâri: Cele încăpățânate - mândria, neascultarea
Odată numite, își pierd puterea de a ne surprinde."
"Să facem un exercițiu. Închide ochii și gândește-te la ceva care te-a supărat recent."
Celestin se gândi la certarea de la serviciu.
"Acum, ce 'animale' au apărut în grădina ta?"
"Păi... furie, rușine, teamă..."
"Prea vag! Adam nu zicea 'animal cu patru picioare'. Zicea 'leu' sau 'oaie'. Fii specific:
- În loc de 'furie': 'Leu de indignare că am fost nedreptățit'
- În loc de 'rușine': 'Câine care se ascunde cu coada între picioare'
- În loc de 'teamă': 'Iepure care vrea să fugă de prădători'
Vezi? Acum le cunoști mai bine. Și ce nu cunoști, nu poți îmblânzi."
"După ce Adam numea animalele, le organiza - pe cele blânde aproape, pe cele sălbatice mai departe. Noi facem la fel cu gândurile, folosind Zapisul Înțelepciunii."
Părintele desenă pe pământ șapte coloane, ca șapte porți ale înțelepciunii:
Poarta 1: Evenimentul (Grădina)
"Ce s-a întâmplat în 'grădina' ta? Fără interpretări - doar faptele, ca un paznic care raportează."
Poarta 2: Animalele simțirii
"Ce 'animale emoționale' au apărut? Numește-le exact și dă-le putere (1-10):
- Ursul tristeții (8/10)
- Lupul mâniei (6/10)"
Poarta 3: Șerpii gândurilor
"Ce șoapte ți-au adus 'șerpii' minții? Scrie exact:
- 'Toți mă disprețuiesc'
- 'N-o să reușesc niciodată'"
Poarta 4: Urmele în grădină (Dovezi pro)
"Ce urme susțin că șerpele are dreptate?
- Am fost certat public
- Colegii au tăcut"
Poarta 5: Alte urme (Dovezi contra)
"Ce urme arată că șerpele minte sau exagerează?
- Șeful certa pe toți așa
- După aceea mi-a dat sarcini importante"
Poarta 6: Grădinarul înțelept (Gândul nou)
"Ce ar spune Adam cel Nou - omul reînnoit în Hristos?
- 'Am greșit și am fost corectat. E dureros dar nu e sfârșitul lumii. Pot învăța și merge mai departe.'"
Poarta 7: Pacea grădinii (Simțirea nouă)
"Cum se simt animalele acum?
- Ursul tristeții s-a micșorat (4/10)
- Lupul mâniei s-a îmblânzit (2/10)"
"Știi povestea Sfântului Gherasim care a îmblânzit leul?"
"Am auzit că i-a scos un spin din labă..."
"Da, dar mai important e ce s-a întâmplat după. Leul - pe care sfântul l-a numit Iordan - a devenit blând ca un miel. Venea la chillie, dormea la picioarele bătrânului, îl ajuta la treburi.
Așa e și cu 'leii' gândurilor noastre. Odată numiți și tratați cu blândețe, devin aliați. Gândul 'Sunt furios!' devine 'Simt indignare sfântă față de nedreptate.' Gândul 'Sunt un ratat' devine 'Sunt un om în creștere, care învață din greșeli.'"
"Un Avva din Sketis zicea: 'Demonul nenumit e de trei ori mai puternic.' Când zici 'Aha, asta e gândul-lup al catastrofării!', lupul își pierde colții."
"Nu hrănești un leu cu iarbă, nici un miel cu carne. Fiecare gând cere abordarea sa:
- Gândurile-frică: hrană de curaj din psalmi
- Gândurile-tristețe: hrană de mângâiere din Evanghelie
- Gândurile-mândrie: hrană de smerenie din Pateric"
"Adam în Rai nu bătea animalele. Le vorbea, le mângâia. Fii și tu blând cu 'animalele' tale interioare. În loc de 'Sunt prost că gândesc așa!', spune 'Văd că ursul tristeții a venit. Hai să vedem ce vrea să-mi spună.'"
Părintele aduse un cuib cu trei ouă:
"Ce vezi?"
"Trei ouă."
"Eu văd trei păsări viitoare. Tu vezi trecutul (ce sunt acum), eu văd viitorul (ce vor deveni). Așa e și cu gândurile:
Gândul-ou: 'Sunt un eșec' Gândul-pasăre: 'Sunt în proces de învățare și creștere'
Care e mai adevărat? Ambele! Dar care te ajută mai mult?"
"Grădinarii începători fac greșeli:
- Smulg totul dintr-odată - vor grădină perfectă imediat
- Mai bine: câte o buruiană pe zi
- Ignoră plantele bune - văd doar buruieni
- David știa: Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita toate răsplătirile Lui (Psalmul 102:2)
- Vorbesc aspru cu grădina - 'Grădină proastă! Numai buruieni!'
- Mai bine: 'Grădină dragă, hai să te ajut să înflorești'
- Uită să ude cu rugăciune - se bazează doar pe forțe proprii
- Essential: 'Doamne, fii grădinarul sufletului meu!'"
"Ești numit grădinar-ucenic al propriului suflet. Iată slujba ta:
Dimineața: Numește primul 'animal' (gând/emoție) care apare Ziua: Când apare un gând deranjant, fă zapisul complet Seara: Notează:
- Ce 'animale' au venit azi în grădină?
- Care au fost îmblânzite prin numire?
- Care încă mai mușcă?
Duminica: Privește întreaga săptămână. Ce animale vin des? Care e flora și fauna ta sufletească?"
Înainte de plecare, părintele dezvălui o taină:
"Știi de ce Îl numim pe Hristos 'Noul Adam'? Pentru că El a refăcut tot ce Adam a stricat. Adam a pierdut stăpânirea peste animale - Hristos stăpânea furtunile și demonii. Adam a adus moartea prin neascultare - Hristos a adus viața prin ascultare.
Și acum, prin Hristos, primim înapoi darul numirii. Când numești cu dragoste și adevăr, participi la lucrarea lui Adam cel Nou. Fiecare gând numit și transformat e o mică înviere."
Părintele îl binecuvântă pe Celestin în grădină:
"Mergi, fiul meu, și fii un Adam înțelept în grădina sufletului tău. Numește fiecare gând și simțire. Îmblânzește fiarele lăuntrice cu blândețe. Transformă grădina sălbatică în Rai redobândit.
Și ține minte - Dumnezeu se plimba cu Adam în grădină în răcoarea serii. El vrea să se plimbe și în grădina ta. Nu te ascunde ca Adam cel vechi când vine. Arată-I și florile și buruienile. El e Grădinarul Suprem - știe cum să facă toate lucrurile noi."
Celestin plecă simțind că primise nu doar o unealtă, ci o chemare sfântă - să fie grădinar și nume-dătător în propria viață. Pe drum, observă păsările, florile, norii - și pentru prima dată înțelese că a numi cu dragoste înseamnă a participa la Creație.
"Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam." (Facerea 2:19).