Celestin urcă pe cărare în zori de zi. Roua dimineții făcea ca plasele de păianjen să strălucească precum diamantele în lumina răsăritului. Se opri fascinat - fiecare fir era vizibil, fiecare legătură clară.
"Frumos, nu-i așa?" îl întâmpină părintele Serafim din pridvor. "Așa sunt și gândurile noastre - o plasă invizibilă până când lumina lui Dumnezeu le face vizibile. Hai înăuntru să vorbim despre vânătoarea cea mai grea - vânarea gândurilor."
În chilie, după rugăciunea de început, bătrânul începu:
"Era odată în pustia Egiptului un monah tânăr care s-a dus la Avva Pimen plângând: 'Părinte, gândurile mă chinuiesc zi și noapte! Sunt ca lăcustele din Egipt!'
Bătrânul l-a dus la marginea pustiei unde vântul sufla nisipul: 'Prinde vântul!'
'Nu pot, Avvo!'
'Nici gândurile nu le poți opri să vină. Dar poți alege care să rămână și care să treacă mai departe. Asta e arta - nu să oprești vântul, ci să construiești un paravan.'"
Părintele deschise Filocalia:
"Ascultă ce spune Sfântul Marcu Ascetul despre gânduri - el le numea logismoi:
Primul val - Prosvolí (atacul): Un gând apare, neinvitat
Al doilea val - Sindiálexis (convorbirea): Începi să dialoghezi cu gândul
Al treilea val - Sinkatáthesis (consimțirea): Accepți gândul
Al patrulea val - Páli (lupta): Te lupți sau cedezi
Al cincilea val - Páthos (patima): Gândul devine obișnuință
David cunoștea această luptă: Până când voi grămădi gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua şi noaptea?(Psalmul 12:2)"
Bătrânul aduse un vas cu apă:
"Privește în apă. Ce vezi?"
"Îmi văd chipul, părinte."
"Acum..." Părintele aruncă o pietricică în apă. "Ce vezi?"
"Nimic clar, apa e tulbure."
"Așa e mintea când gândurile o tulbură. Dar să așteptăm..."
După un minut, apa se liniști.
"Vezi? Gândurile sunt ca pietricelele. Vor veni mereu. Arta e să lași apa să se liniștească din nou. Să prinzi gândul înainte să tulbure toată apa."
"Sfinții Părinți numeau această artă nipsis - trezvie, veghere. E ca un străjer la poarta cetății.
Sfântul Isihie spunea: 'Precum o cetate fără porți nu poate fi apărată, așa sufletul fără paza minții nu poate fi păzit.'
Să facem un exercițiu practic. Închide ochii și numără până la 10. Dar fii atent - de câte ori îți vine alt gând în afară de numărătoare?"
Celestin încercă: "Unu... doi... (trebuie să plătesc factura) trei... (ce o fi făcând Maria?) patru..."
"Vezi? În 10 secunde, câte gânduri străine! Acum înțelegi de ce David striga: Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzele mele. Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug (Psalmul 140:3-4)."
Părintele scoase un caiet vechi, cu coperte de piele:
"Asta era a unui pustnic din secolul XIX. Vezi? A notat fiecare gând important timp de 40 de zile. Nu toate - că ar fi umplut o bibliotecă! - ci cele 'fierbinți', cum le numea el.
Uite ce categorii făcea:
- Gânduri de mândrie (roșu)
- Gânduri de frică (albastru)
- Gânduri de mânie (negru)
- Gânduri de dorință (verde)
- Gânduri de tristețe (gri)
- Gânduri de mulțumire (auriu)
După 40 de zile, a văzut că 80% erau negre și gri. Atunci a știut cu ce demoni se luptă."
"Când prinzi un gând, pune-i întrebări ca unui hoț prins în casă:
- Cine ești? (Ce fel de gând - de frică, mândrie, etc.?)
- De unde vii? (Ce l-a declanșat?)
- Ce vrei? (Încotro mă împinge?)
- Cu ce drept ești aici? (E adevărat? E util? E de la Dumnezeu?)
David făcea asta: Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? (Psalmul 41:6). Vedea gândul și-l întreba."
"Trei călugări au mers la un stareț: 'Părinte, cum deosebim gândurile?'
Starețul i-a dus la trei izvoare:
- Primul era limpede și rece - 'Asta e gândul de la Dumnezeu: aduce pace și claritate'
- Al doilea era tulbure și cald - 'Asta e gândul de la diavol: aduce tulburare și febră'
- Al treilea era căldicel și puțin tulbure - 'Asta e gândul de la tine: amestecat, nici rău, nici perfect'
Învățați să gustați gândurile spiritual. Au gust de pace? De tulburare? De confuzie?"
Bătrânul desenă cercuri concentrice:
"În centru sunt gândurile automate - vin fără voia ta Urmează presupunerile - 'probabil că...' Apoi regulile - 'dacă... atunci...' La exterior convingerile adânci - 'eu sunt...', 'lumea este...'
David le cunoștea pe toate: Că fărădelegea mea o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea (Psalmul 50:4). Nu doar păcatul, ci și gândul care l-a născut."
Părintele scoase o mreajă mică de pescuit:
"Vezi mreaja asta? Are ochiuri mari - peștii mici scapă. Așa trebuie să fie și 'mreaja' minții tale pentru gânduri.
Gândurile mici, trecătoare - lasă-le să treacă: 'Mi-e foame', 'E frig' Gândurile medii - observă-le rapid: 'Sunt supărat pe X' Gândurile mari, importante - prinde-le și examinează-le: 'Viața n-are sens', 'Nimeni nu mă iubește'
Un înțelept din Optina zicea: 'Nu te lupta cu țânțarii când vine ursul!'"
"Sfântul Evagrie a identificat opt gânduri-rădăcină (logismoi) din care cresc toate celelalte:
- Lăcomia pântecelui (gastrimargia)
- Desfrâul (porneia)
- Iubirea de argint (filarguria)
- Tristețea (lype)
- Mânia (orge)
- Lenevirea (akedia)
- slava deșartă (kenodoxia)
- Mândria (hyperephania)
Când prinzi un gând, vezi din care rădăcină crește. David știa asta când spunea: Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele (Psalmul 138:23)."
"Un grădinar avea o grădină plină de flori și buruieni. Un vizitator zise: 'Ce grădină urâtă, plină de buruieni!' Altul zise: 'Ce grădină frumoasă, plină de flori!'
Grădinarul zâmbi: 'Amândoi aveți dreptate. Întrebarea e: pe ce vă concentrați?'
Avva Dorotei învăța: 'Mintea vede ce o învățăm să vadă.' David practica asta: Întoarce ochii mei ca să nu vadă deșertăciunea (Psalm 118:37)."
"Pentru diseară, un exercițiu simplu dar puternic. Din toate gândurile care îți vor veni, numără doar pe cele de mulțumire. Ignoră restul - nu te lupta, doar nu le număra.
Un părinte din Athos făcea asta zilnic. După un an, zicea că parcă i s-au deschis ochii - vedea binecuvântări peste tot unde înainte vedea probleme."
"Mulți confundă gândurile cu simțirile. Să clarificăm:
Simțirea: 'Sunt trist' - e în trup, o simți fizic Gândul: 'Nimeni nu mă înțelege' - e în minte, îl 'auzi'
David le deosebea clar:
- Simțire: Inima mea s-a tulburat (Psalmul 37:10)
- Gând: Eu am zis întru uimirea mea (Psalmul 115:2)
E important să le deosebești, că altfel folosești unealta greșită."
"Pentru săptămâna viitoare, ești un vânător de comori, dar comorile sunt gândurile.
Dimineața: Scrie primul gând conștient din zi
La prânz: Notează cel mai puternic gând de până atunci
Seara: Care gând s-a repetat cel mai mult?
Înainte de somn: Un gând de mulțumire, oricât de mic
După o săptămână, vei vedea tipare. Poate descoperi că dimineața ai gânduri de grijă, la prânz de nemulțumire, seara de oboseală. Cunoașterea e primul pas spre vindecare."
"Atenție! Mulți încep să se lupte violent cu gândurile. E ca și cum ai lupta cu umbrele - te obosești degeaba.
Un înțelept zicea: 'Cu gândurile fă ca cu norii - observă-i cum trec, nu încerca să-i împingi.'
Dacă vine gândul 'Sunt un ratat', nu te certa cu el. Spune calm: 'Am observat acest gând. Poate fi adevărat, poate nu. Să văd ce spune Dumnezeu despre mine.'"
La plecare, părintele îi dădu lui Celestin o bucată de prescură:
"Asta e pâine sfințită, dar încă nu e Sfânta Împărtășanie. Așa sunt și gândurile noastre observate și sortate - un început bun, dar mai e drum până la transformarea deplină.
Ține minte ce zicea Avva Iosif: 'Nu poți împiedica păsările să zboare deasupra capului tău, dar poți să le împiedici să-și facă cuib în părul tău.'
Și mai ține minte - David a scris psalmi din gândurile lui, și cele bune, și cele grele. Nu a fugit de ele, le-a transformat în rugăciune. Asta e arta supremă - să faci din orice gând o punte spre Dumnezeu."
Celestin coborî muntele cu o nouă conștiință. Parcă auzea pentru prima dată vuietul gândurilor sale - unele șoptind, altele strigând. Dar acum nu mai era speriat. Era ca un păstor care învață să-și cunoască oile - pe fiecare după glas.
"Şi vor bineplăcea cuvintele gurii mele şi cugetul inimii mele înaintea Ta pururea; Doamne, Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu." (Psalmul 18:15).