Era o zi furtunoasă când Celestin ajunse la chilie. Vântul bătea cu putere, iar norii negri prevesteau furtună. Părintele Serafim îl aștepta în pridvor, privind cerul întunecat.
"Vezi furtuna asta, fiule? Așa e uneori și în sufletul nostru. Dar precum Hristos a liniștit marea cu un cuvânt - Taci! Fără gură! (Marcu 4:39) - așa putem și noi, cu uneltele potrivite, să linișim furtunile lăuntrice."
Intrară în chilie, unde focul din sobă crea o atmosferă caldă și ocrotitoare.
"Părinte," începu Celestin, "săptămâna asta am fost mai activ, dar parcă sunt ca David când zicea: Tulburatu-s-au și s-au clătinat munții de mânia Lui (Psalm 18:7). Fac lucruri, dar înăuntru e furtună. Tensiunea nu-mi dă pace."
Povestea Sfântului Antonie și liniștea trupească
Bătrânul zâmbi cu înțelegere și începu să toarne ceai de tei:
"Să-ți spun o poveste. Odată, un filosof din Alexandria l-a vizitat pe Sfântul Antonie cel Mare în pustie. L-a găsit șezând liniștit, fără cărți, fără ocupație aparentă.
'Avvo, cum poți trăi fără cărți? Cum îți hrănești mintea?'
Sfântul Antonie l-a dus la fereastră: 'Vezi pustia asta? Ea e cartea mea. Când vreau să citesc cuvintele lui Dumnezeu, deschid această carte.'
Filosoful insistă: 'Dar ce faci cu trupul când mintea contemplă?'
'Asta e taina,' răspunse bătrânul. 'Când trupul e liniștit, mintea vede clar. Când trupul e agitat, mintea e ca apa tulbure - nu poți vedea fundul.'
Și l-a învățat prima tehnică: liniștirea trupului"
Părintele se așeză drept și îl invită pe Celestin să facă la fel.
Haide să facem exercițiul Isihiei - liniștii sfinte:
- Stai în picioare, în poziție de rugăciune
- .Începi să te apleci pentru metanie, spunând: "Doamne Iisuse Hristoase"
- Continui coborârea, spunând: "Fiul lui Dumnezeu"
- Atingi cu fruntea pământul/podeaua, spunând: "Miluiește-mă pe mine"
- Te ridici lent, terminând cu: "păcătosul"
- Ajuns în picioare, faci o pauză scurtă în liniște
Repetă de 12 ori - numărul ucenicilor."
După ce terminară exercițiul, Celestin simți o pace neașteptată.
"Vezi? Nu e magie, e fiziologie sfințită. Când respiri și detensionezi prin mișcare tot corpul așa, îi spui: 'Nu e pericol, Dumnezeu e aici.' Și trupul ascultă."
"Acum să facem ce eu numesc 'Litania trupului' - o adaptare a unei tehnici vechi monahale.
Sfântul Simeon Noul Teolog spunea să ne rugăm cu tot trupul. Începe de la creștet:
- Capul: 'Mulțumesc, Doamne, pentru mintea pe care mi-ai dat-o'
- Ochii: 'Mulțumesc că pot vedea lumina Ta în creație'
- Urechile: 'Mulțumesc că pot auzi cuvântul Tău'
- Gura: 'Mulțumesc că pot gusta bunătățile Tale și Te pot lăuda'
Și așa coborâm până la tălpi. La fiecare parte, observi tensiunea și o eliberezi cu mulțumire."
"Ține minte cum David cânta pentru Saul? Când duhul cel rău de la Dumnezeu venea peste Saul, David lua harfa și cânta cu mâna sa, și Saul se ușura și-i era mai bine (1 Regi 16:23).
Muzica liniștea nu doar sufletul lui Saul, ci și trupul său chinuit. Vibrațiile harpei pătrundeau în ființa lui. Așa sunt și exercițiile noastre de liniștire - harfe pentru trupul încordat."
Părintele scoase un săculeț cu boabe de fasole:
"Un stareț înțelept din Optina avea această metodă. Pentru fiecare faptă bună - o boabă în vasul din dreapta. Pentru fiecare cădere - o boabă în vasul din stânga. Seara, numără și vezi balanța.
Dar atenție! Nu e pentru condamnare, ci pentru cunoaștere. David făcea la fel: Socotit-am căile mele și am întors picioarele mele la mărturiile Tale (Psalm 119:59)."
"Dar părinte, nu e copilăresc?"
"Avva Sisoe, la 80 de ani, încă folosea pietricele. Zicea: 'Mai bine copil în fața lui Dumnezeu decât înțelept în fața diavolului.'"
Bătrânul se ridică și deschise ușa chiliei. Vântul rece năvăli înăuntru.
"Frig, nu? Prima reacție e să închid repede. Dar stai..."
Stătură amândoi în prag, simțind vântul.
"Un minut... două... vezi? Trupul se obișnuiește. Frica de frig dispare. Așa a făcut David când l-a înfruntat pe Goliat. Nu a sărit direct la luptă - mai întâi s-a luptat cu leul și ursul. Expunere treptată.
Ce te temi cel mai mult?"
"Să vorbesc în public, părinte. La serviciu trebuie să prezint un proiect și mor de frică."
Părintele desenă o scară cu șapte trepte:
"Treapta 1: Imaginează-te vorbind - doar în minte
Treapta 2: Vorbește singur în oglindă
Treapta 3: Prezintă unui prieten apropiat
Treapta 4: Prezintă la 2-3 persoane
Treapta 5: Prezintă unui grup mic
Treapta 6: Repetiție generală
Treapta 7: Prezentarea reală
La fiecare treaptă, folosește respirația sfântă. David nu s-a dus direct la Goliat zicând Vie la mine câinele acesta (1 Regi 17:43). Mai întâi s-a încredințat lui Dumnezeu în liniște."
"Acum să vorbim despre ceva ce Părinții numeau dokimasia - punerea la încercare.
Un părinte din Sketis avea un ucenic care credea că toți îl urăsc. Bătrânul i-a zis: 'O săptămână, salută pe toți cu: Pace ție, frate drag în Hristos! Și notează reacțiile.'
După o săptămână, ucenicul s-a întors uimit: 'Părinte, majoritatea au zâmbit! Doi m-au îmbrățișat! Doar unul s-a încruntat!'
'Vezi?' zise bătrânul. 'Ai testat credința ta și ai găsit-o falsă. Acum poți scăpa de ea.'"
Părintele aprinse trei lumânări și le așeză în triunghi. În mijloc puse o cruce mică de lemn.
"Vezi umbrele? Trei umbre diferite de la aceeași cruce. Așa sunt și gândurile noastre despre o situație - aceeași realitate, interpretări diferite.
Să facem un experiment. Gândește-te la ceva ce te deranjează."
"Șeful meu e foarte critic. Mereu găsește ceva greșit."
"Bine. Acum să vedem trei interpretări - trei umbre:
Umbra 1 (lumânarea din stânga): El mă urăște și vrea să mă dea afară
Umbra 2 (lumânarea din dreapta): El e perfecționist cu toți, nu e personal
Umbra 3 (lumânarea din față): Poate vrea să mă ajute să cresc, dar nu știe cum
Care umbră alegi să o privești?"
"Pentru săptămâna viitoare, să planificăm trei experimente:
Experimentul curajului mic: Salută primul pe cineva pe care de obicei îl eviți
Experimentul bucuriei: Prezice cât de mult te vei bucura de o activitate (1-10), apoi compară cu realitatea
Experimentul încrederii: Cere ajutor pentru ceva mic și vezi ce se întâmplă"
"Să-ți spun o poveste adevărată. Părintele Porfirie Kavsokalivitul avea o problemă - nu putea dormi din cauza grijilor. Medicii i-au dat pastile, duhovnicii i-au dat canoane.
Știi ce l-a vindecat? A început să numere stelele! Zicea: 'Când număr stelele lui Dumnezeu, uit să număr grijile mele.' E și asta o tehnică - deplasarea atenției spre infinitul lui Dumnezeu."
"Era un pescar pe Marea Galileei care nu mai prindea pește. S-a dus la un bătrân înțelept.
'Ai răbdare?' întrebă bătrânul. 'Am.' 'Știi să-ți alegi uneltele?' 'Știu.' 'Atunci de ce nu prinzi?' 'Nu știu...'
Bătrânul l-a urmărit o zi. Pescarul avea răbdare, avea unelte bune, dar... arunca năvodul mereu în același loc.
'Schimbă locul!' i-a zis bătrânul.
Așa și cu uneltele noastre - nu folosi mereu aceeași unealtă. Combină-le!"
"Trei lucruri de ținut minte:
- Nu forța: Dacă o unealtă îți face rău, las-o. David a refuzat armura lui Saul - nu i se potrivea.
- Nu te compara: Fiecare suflet e unic. Ce merge pentru Petru poate nu merge pentru Pavel.
- Cere sfat: Dacă te împotmolești, întreabă. Și David avea pe Nathan profetul."
Împreună au făcut un plan:
Zilnic:
- Dimineața: 5 minute metanii
- La prânz: 2 minute scanare cu mulțumire
- Seara: Numărarea boabelor (fapte bune/rele)
De 3 ori:
- Experimentele planificate
O dată:
- Un pas pe scara expunerii pentru frica de vorbitul în public
La plecare, părintele luă puțin untdelemn și făcu cruce pe fruntea lui Celestin:
"Precum David a fost uns de Samuel, așa și tu ești uns pentru lupta ta. Dar ține minte - David a mai așteptat mulți ani până să devină rege. Uneltele avansate cer timp să le stăpânești.
Un pustnic spunea: 'Trei ani ca să înveți să taci, trei ani ca să înveți să vorbești, trei ani ca să înveți să faci deosebirea.'
Tu abia ai început. Fii blând cu tine. Când Petru a umblat pe apă, s-a scufundat când s-a uitat la valuri în loc să se uite la Hristos. Tu unde te uiți?"
Celestin coborî muntele în timp ce furtuna se liniștise. În suflet simțea aceeași liniștire. Avea acum nu doar unelte simple, ci și unelte de meșter. Și mai important - începea să învețe când și cum să le folosească.
Pe cer, printre norii risipiți, apăru o rază de soare.
"Liniștește-te și cunoaște că Eu sunt Dumnezeu" (Psalmul 45:10).