De unde pornim: cea mai ușoară lecție de mult
Astăzi învățăm să spunem că un lucru e al nostru — mașina mea, copilul tău, casa lor. Și am o veste foarte bună pentru tine: aceasta e una dintre cele mai ușoare lecții din tot cursul, fiindcă nu aduce aproape nimic nou. Tot ce ai învățat până acum despre cum se îmbracă ein și kein se potrivește, fără nicio schimbare, și acestor cuvinte de stăpânire. Practic, dacă știi ein și kein, le știi deja și pe acestea. Hai să vezi cât e de simplu.
Cuvintele despre care vorbim sunt cele care arată că un lucru aparține cuiva. În română le folosești fără să te gândești: al meu, al tău, al lui, al ei, al nostru, al vostru, al lor. „Mașina mea”, „casa ta”, „câinele lor”. Gramatica le numește, cu un nume cam pompos, „pronume de stăpânire” sau „posesive”, dar treaba lor e simplă: arată cui aparține lucrul.
Cele șapte cuvinte de stăpânire
Iată cuvintele germane de stăpânire, fiecare cu înțelesul lui. Citește-le ca pe perechi, cu voce tare:
mein — al meu
dein — al tău (apropiat)
sein — al lui
ihr — al ei
unser — al nostru
euer — al vostru (apropiat)
ihr — al lor
Ihr — al dumneavoastră (respectuos, cu „I” mare)
Bagă de seamă un lucru care cere atenție: cuvântul ihr slujește la mai multe înțelesuri deodată — „al ei” și „al lor”. Iar scris cu literă mare, Ihr, înseamnă „al dumneavoastră”. Contextul îți spune de fiecare dată care e care, exact ca la sie/Sie pe care le-ai învățat în Lecția 7. Și nu confunda sein (al lui) cu verbul sein (a fi) — sunt două cuvinte scrise la fel, dar unul arată stăpânirea, celălalt e verbul; locul în propoziție îți spune limpede care e.
Și acum minunea: se îmbracă exact ca „ein”
Iată de ce ți-am spus că e o lecție ușoară. Toate aceste cuvinte de stăpânire se îmbracă exact ca ein și ca kein. Aceleași haine, aceleași cozi, aceeași schimbare pe raftul albastru când lucrul primește acțiunea. Nimic nou de învățat — doar lipești cozile pe care le știi deja.
Privește cum mein (al meu) urmează rafturile, întocmai ca ein:
Das ist mein Hund. (Acesta e câinele meu.) — raftul albastru, mein gol, ca ein.
Das ist meine Katze. (Aceasta e pisica mea.) — raftul roșu, meine cu „-e”, ca eine.
Das ist mein Auto. (Aceasta e mașina mea.) — raftul verde, mein gol, ca ein.
Și marea cotitură pe care ai învățat-o — raftul albastru care capătă „-n” când lucrul primește acțiunea — se petrece și aici, întocmai. Ții minte: ein devenea einen, kein devenea keinen. Tot așa, mein devine meinen:
Ich liebe meinen Hund. (Îmi iubesc câinele.) — der Hund albastru, primește acțiunea iubirii, deci mein capătă „-n”-ul: meinen.
Ich liebe deinen Bruder. (Îl iubesc pe fratele tău.) — der Bruder albastru, deci deinen.
Dar pe roșu și verde, nicio schimbare:
Ich liebe meine Katze. (Îmi iubesc pisica.) — die Katze roșu, rămâne meine.
Ich liebe mein Auto. (Îmi iubesc mașina.) — das Auto verde, rămâne mein.
Vezi? E aceeași poveste, al treilea chip al aceluiași „-n” al primitorului pe raftul albastru: den, einen, keinen, meinen, deinen, seinen. Toate fac la fel. Nu sunt mai multe reguli — e una singură, pe care o știi deja, întoarsă pe încă o față.
Cum sună în vorbă
Iată cuvintele de stăpânire la lucru, în propoziții pe care le vei spune des, mai ales când vorbești despre familia ta și despre lucrurile tale:
Das ist meine Familie. (Aceasta e familia mea.)
Wie heißt dein Bruder? (Cum se numește fratele tău?)
Mein Sohn* ist zehn Jahre alt.* (Fiul meu are zece ani.)
Wo ist euer Haus? (Unde e casa voastră?)
Unsere Kinder* sind in der Schule.* (Copiii noștri sunt la școală.)
Ich kenne ihren Mann. (Îl cunosc pe soțul ei / lor.)
Un mic dar: cum răstorni propoziția cu un cuvânt de timp
Mai e ceva folositor pe care cartea îl strecoară aici și care leagă frumos de tot ce ai învățat. Ai văzut în Lecția 8 regula de aur — verbul stă pe locul al doilea, ca un cui bătut în lemn. Acum vezi cum lucrează ea când începi propoziția cu un cuvânt de timp, ca jetzt (acum), heute (azi), heute Abend (astă-seară).
Când pui un cuvânt de timp la început, verbul rămâne neclintit pe locul al doilea, iar subiectul alunecă după el:
Ich schaue jetzt den Film. (Mă uit acum la film.) — ordinea obișnuită.
Jetzt schaue ich den Film. (Acum mă uit la film.) — am pus jetzt întâi, verbul schaue rămâne pe doi, ich alunecă după el.
Heute Abend machen wir eine Waldwanderung. (Astă-seară facem o drumeție în pădure.) — heute Abend întâi, verbul machen pe doi, wir după el.
Vezi cum regula de aur ține și aici, neclintit? Orice ai pune la început — un cuvânt de timp, un loc, orice — verbul stă pe locul al doilea, iar subiectul se mută după el. E un lucru pe care îl vei face des în vorbire, fiindcă adesea începi cu „azi”, „acum”, „astă-seară”, ca să arăți când se petrece ceva.
Ce faci acum
Iată exercițiul tău. Mai întâi, ia lucrurile și oamenii din viața ta și spune despre ei cu mein (al meu), gândindu-te de fiecare dată la raft: mein gol pe albastru și verde, meine cu „-e” pe roșu.
mein Vater (tatăl meu — albastru) · meine Mutter (mama mea — roșu) · mein Kind (copilul meu — verde) · mein Haus (casa mea — verde) · meine Familie (familia mea — roșu).
Apoi exersează marea cotitură: pune aceleași lucruri în rol de primitor, cu un verb ca lieben (a iubi) sau haben (a avea), și urmărește „-n”-ul de pe raftul albastru: Ich liebe meinen Vater (îmi iubesc tatăl — meinen, fiindcă der Vater e albastru și primește acțiunea), dar Ich liebe meine Mutter (rămâne meine) și Ich liebe mein Kind (rămâne mein).
Vei vedea că, fiindcă știi deja ein și kein, aceste cuvinte de stăpânire ți se așază de la sine. Nu e o lecție nouă, ci o veche cunoștință îmbrăcată în haine noi.