De unde pornim: un lucru de care ai nevoie zilnic
Astăzi învățăm să spunem cât e ceasul și să întrebăm ora — un lucru de care ai nevoie în fiecare zi, fiindcă viața în Germania merge după ceas cu o strictețe pe care o vei simți repede. Trenul pleacă la o oră anume, întâlnirea e la o oră anume, magazinul se închide la o oră anume. A ști să spui și să înțelegi ora nu e un moft, ci o trebuință de toate zilele.
Vestea bună e că germana spune ora într-un fel destul de limpede, asemănător cu felul nostru, dacă prinzi câteva tipare. Și, ca un dar ascuns, vorbind despre oră vei folosi din nou acel es ist pe care îl știi (ora se spune cu es ist...) și numerele învățate în Lecția 14 — așa că această lecție îți întărește, pe nesimțite, lucruri mai vechi.
Cum întrebi cât e ceasul
Începem cu întrebarea. Germana are mai multe feluri de a întreba ora, dar îți ajunge să le știi pe cele mai întâlnite:
Wie spät ist es? (Cât e ceasul? — la propriu „cât de târziu e?”)
Wie viel Uhr ist es? (Cât e ceasul? — la propriu „câte ore e?”)
Cuvântul die Uhr înseamnă și „ceasul” (lucrul de pe perete sau de la mână), și „ora” ca punct în timp. Îl vei întâlni mereu, fiindcă tocmai el e cuvântul-cheie al orei.
Ora întreagă: cel mai simplu fel
Cel mai simplu lucru e să spui ora întreagă, fixă — ora unu, ora două, ora trei. Se face cu es ist (este), apoi numărul, apoi cuvântul Uhr (ceas/oră):
Es ist ein Uhr. (E ora unu.)
Es ist zwei Uhr. (E ora două.)
Es ist drei Uhr. (E ora trei.)
Es ist zehn Uhr. (E ora zece.)
Tiparul e limpede: es ist + numărul + Uhr. Gândește-te la Uhr ca la cuvântul „fix” pe care îl pui ca să arăți că e ora rotundă. La fel cum în română spui „e ora trei fix”, germana spune drei Uhr.
Ora cu minute: spui întâi ora, apoi minutele
Când ai și minute, nu doar ora rotundă, germana le spune cel mai adesea într-un fel foarte simplu și direct: zice întâi ora, apoi minutele, una după alta, ca și cum ai citi un ceas digital. Privește:
Es ist elf Uhr zwanzig. (E ora unsprezece și douăzeci — la propriu „unsprezece ceas douăzeci”.)
Es ist vier Uhr dreiunddreißig. (E patru și treizeci și trei.)
Es ist neun Uhr fünfzehn. (E nouă și cincisprezece.)
Vezi cât e de ușor: ora, apoi Uhr, apoi minutele. E felul cel mai sigur și cel mai limpede, cel pe care îl poți folosi mereu fără teamă de greșeală. Dacă reții doar atât din lecția aceasta — ora, apoi minutele — te descurci în orice împrejurare.
Felul „pe sferturi”: nach și vor
Pe lângă felul digital de mai sus, germana are și un fel mai omenesc, „pe sferturi și jumătăți”, exact ca al nostru când spunem „unsprezece și un sfert” sau „cinci fără zece”. Acesta cere două cuvinte mici:
nach înseamnă „după, și” (când minutele au trecut de oră, le adaugi).
vor înseamnă „înainte, fără” (când minutele lipsesc până la oră, le scazi).
Privește cum lucrează nach (după):
Es ist zehn nach vier. (E patru și zece — „zece după patru”.)
Es ist Viertel nach vier. (E patru și un sfert — Viertel înseamnă „sfert”.)
Și cum lucrează vor (înainte, fără):
Es ist fünf vor vier. (E patru fără cinci — „cinci înainte de patru”.)
Es ist Viertel vor vier. (E patru fără un sfert.)
Cuvântul Viertel înseamnă „un sfert” (al unei ore, adică cincisprezece minute) — îl vei recunoaște, poate, fiindcă seamănă cu vier (patru), iar un sfert e o pătrime. Gândește-te: Viertel nach — un sfert după; Viertel vor — un sfert înainte.
Capcana cea mare: „jumătate” se numără înainte, nu înapoi
Și acum trebuie să te opresc asupra unui lucru care îi încurcă pe toți românii, fără excepție, fiindcă germana îl face pe dos față de cum gândim noi. E vorba de „și jumătate”.
În română, când spui „unsprezece și jumătate”, te gândești la ora care a trecut — la unsprezece, plus jumătate. Privești înapoi, la ora din urmă. Germana, în schimb, privește înainte, spre ora care vine. Pentru neamț, „jumătate” înseamnă „jumătate de drum spre ora următoare”. Așa că, atunci când noi spunem „unsprezece și jumătate”, neamțul spune, la propriu, „jumătate spre douăsprezece”:
Es ist halb zwölf. (E unsprezece și jumătate — la propriu „jumătate spre douăsprezece”.)
Cuvântul halb înseamnă „jumătate”. Dar bagă bine de seamă: după halb, germana pune ora care urmează, nu cea trecută. Halb zwölf nu înseamnă „jumătate de douăsprezece” în înțelesul nostru — înseamnă „unsprezece și jumătate”, fiindcă e jumătatea drumului spre douăsprezece.
Privește mai multe, ca să-ți intre în cap acest fel răsturnat:
halb drei = două și jumătate (jumătate spre trei)
halb sieben = șase și jumătate (jumătate spre șapte)
halb neun = opt și jumătate (jumătate spre nouă)
Aceasta cere o răsucire a minții, și la început vei greși — vei auzi halb zwölf și vei crede că e „douăsprezece și jumătate”, când de fapt e „unsprezece și jumătate”. De aceea, sfatul meu: când auzi halb plus o oră, scade un întreg din ora pe care o auzi, și adaugă jumătate. Halb zwölf → unsprezece și jumătate. Cu vremea, urechea ta se va răsuci singură, dar până atunci ia seama mai ales la ceas, la întâlniri, la trenuri, unde o jumătate de oră greșit înțeleasă te poate face să pierzi ceva.
Felul cu douăzeci și patru de ore
Mai e ceva foarte folositor de știut, fiindcă îl vei întâlni peste tot în Germania, mai ales la gări, la mersul trenurilor, la programe: germanii folosesc des ceasul de douăzeci și patru de ore, ca să nu se încurce între dimineață și seară. Adică, în loc să spună „șapte seara”, spun „nouăsprezece”:
Es ist dreiundzwanzig Uhr. (E ora douăzeci și trei — adică unsprezece seara.)
Der Zug fährt um sechzehn Uhr. (Trenul pleacă la ora șaisprezece — adică patru după-amiaza.)
Așa că, atunci când vezi pe un panou la gară 18:45 sau auzi achtzehn Uhr fünfundvierzig, să nu te miri: e felul german de a spune „șase și patruzeci și cinci seara”, fără nicio îndoială că ar fi dimineața. E un fel limpede și sigur, și e bine să te obișnuiești să-l citești.
Cum întrebi la ce oră se întâmplă ceva
Mai e o întrebare de mare trebuință: nu „cât e ceasul acum”, ci „la ce oră” se petrece ceva — la ce oră pleacă trenul, la ce oră se deschide magazinul. Pentru „la ora...” germana folosește cuvântul mic um:
Um wie viel Uhr? (La ce oră?)
Der Zug fährt um acht Uhr. (Trenul pleacă la ora opt.)
Wann fährt der Zug nach Berlin? (Când pleacă trenul spre Berlin?)
Das Geschäft öffnet um neun Uhr. (Magazinul se deschide la ora nouă.)
Ține minte acel um pentru „la ora...”. Cu el spui și înțelegi la ce ceas se întâmplă lucrurile din ziua ta.
Ce faci acum
Iată exercițiul tău, și e cel mai la îndemână cu putință, fiindcă unealta lui e chiar ceasul de pe perete. De câteva ori pe zi, uită-te la ceas și spune cu voce tare, în germană, cât e ora. Folosește mai întâi felul simplu, cel digital — ora, apoi minutele: Es ist zehn Uhr fünfundzwanzig. Acesta e felul sigur, cu care nu greșești.
Apoi, când te simți gata, încearcă și felul pe sferturi: Viertel nach, Viertel vor, și mai ales halb cu ora care urmează — exersează anume halb, fiindcă acolo e capcana. Spune cu voce tare: „opt și jumătate e halb neun”, „șase și jumătate e halb sieben”, până când răsucirea minții îți devine firească.
Cu cât legi mai mult ora de ceasul adevărat din fața ta, de trenurile pe care le prinzi, de orele la care faci lucruri, cu atât se va așeza mai temeinic — fiindcă timpul e una dintre puținele lecții pe care le poți repeta de zece ori pe zi, fără carte, doar privind ceasul.