Lecția 21 — Când „eu” devine „pe mine”: pronumele atinse de acțiune

De unde pornim: aceeași cotitură, dar pentru cuvintele mici

În lecția trecută ai învățat marea cotitură: că un cuvânt își schimbă haina când trece de la a face acțiunea la a o primi. Ai văzut-o la cuvintele-lucruri — der Mann (bărbatul, care face) devine den Mann (bărbatul, când e atins de acțiune). Astăzi vedem că aceeași cotitură se petrece și cu pronumele, adică acele cuvinte mici care înlocuiesc numele, despre care am vorbit în Lecția 6 — eu, tu, el, ea, noi, voi.

Și, ca să te liniștesc din capul locului: aici nu înveți nimic cu adevărat nou. E aceeași senzație ca în lecția trecută — cine face poartă o haină, cine primește poartă alta —, doar că acum o aplicăm pronumelor. Iar partea frumoasă e că tu, ca român, faci deja exact același lucru, în fiecare zi, fără să te gândești. Hai să vedem.

Românul face deja asta, perfect

Privește cu atenție cum se schimbă „eu” în română, după rol:

Eu văd câinele. — aici „eu” fac acțiunea, eu văd.
Câinele vede pe mine. — aici eu primesc acțiunea, câinele mă vede pe mine.

Vezi? Când fac acțiunea, spun „eu”. Dar când primesc acțiunea, nu mai spun „eu” — spun „pe mine”, sau scurt „mă”. „Eu” devine „mă/pe mine”. La fel: „tu” devine „te/pe tine”, „el” devine „îl/pe el”, „noi” devine „ne/pe noi”.

Privește un șir întreg, ca să vezi cât de firesc îl faci:

Eu te văd. (eu fac) — Tu mă vezi. (eu primesc: „mă”)
Tu vii. (tu faci) — Eu te chem. (tu primești: „te”)
El pleacă. (el face) — Eu îl aștept. (el primește: „îl”)

Așadar, mintea ta de român schimbă deja pronumele după rol, perfect, de-o viață. Germana face exact același lucru. Singura noutate e că trebuie să înveți cum sună formele germane. Mecanismul îl stăpânești deja.

Cele două șiruri: cine face și cine primește

Hai să așezăm pronumele germane în două șiruri, unul lângă altul: în stânga, forma de „cel care face”, pe care o știi deja din lecțiile trecute; în dreapta, forma nouă, de „cel care primește acțiunea”. Citește-le ca pe perechi, cu voce tare:

Ce să bagi de seamă, ca să nu te încurci

Privește cu luare-aminte tabelul, fiindcă are câteva lucruri care îți ușurează povara și unul care cere atenție.

Mai întâi, vestea bună: multe pronume nu se schimbă deloc când trec de la a face la a primi. Sie (ea) rămâne sie. Es (acela) rămâne es. Sie (ei/ele) rămâne sie. Sie (dumneavoastră) rămâne Sie. Deci patru dintre ele nu-ți dau nicio bătaie de cap — sunt la fel în amândouă rolurile.

Apoi, cele care se schimbă cu adevărat și trebuie învățate: ich (eu) devine mich (pe mine); du (tu) devine dich (pe tine); wir (noi) devine uns (pe noi); ihr (voi) devine euch (pe voi). Pe acestea patru ține-le minte bine, fiindcă le vei folosi mereu.

Și acum cel care cere cea mai mare atenție: er (el) devine ihn (pe el). Bagă bine de seamă, fiindcă aici se vede din nou raftul albastru și năravul lui. Ții minte din lecția trecută că raftul albastru era singurul care își schimba haina, adăugând un „-n”? der se făcea den. Ei bine, er (el) e pronumele raftului albastru, și iată că face și el aceeași mișcare: capătă „-n” și devine ihn. E aceeași poveste, același „-n” al primitorului, pe care l-ai văzut la den și la einen. Pronumele „el” se poartă ca tot ce e albastru: când primește acțiunea, capătă „-n”.

Vezi ce frumos se leagă totul? der → den, ein → einen, er → ihn. Peste tot același „-n”, semnul că un cuvânt albastru e atins de acțiune. Nu sunt trei reguli, ci una singură, care se arată în trei chipuri.

Cum sună în vorbă: cuvintele cele mai calde din limbă

Și acum partea cea mai frumoasă, fiindcă tocmai aceste pronume-primitor sunt cuvintele cu care spui lucrurile cele mai calde și mai omenești cu putință — „te iubesc”, „te văd”, „te aștept”. Iată un schimb de cuvinte de dragoste între doi soți, exact ca în cartea după care mergem, ca să vezi pronumele la lucru:

Ich liebe dich. (Te iubesc.) — eu fac, tu primești: dich.
Liebst du mich auch? (Mă iubești și tu?) — tu faci, eu primesc: mich.
Ich liebe euch so sehr. (Vă iubesc atât de mult — pe voi, copiii.) — eu fac, voi primiți: euch.
Sie lieben uns auch. (Și ei ne iubesc — pe noi.) — ei fac, noi primim: uns.

Privește cât de des și cât de firesc apar aceste cuvinte în vorbele de zi cu zi. Ich liebe dich — „te iubesc” — e poate cea mai spusă propoziție din orice limbă, și iat-o, e făcută tocmai din pronumele-primitor: dich, „pe tine”. Alte pilde pe care le vei folosi:

Ich verstehe dich nicht. (Nu te înțeleg.)
Ich sehe ihn. (Îl văd — pe el.)
Kennen Sie mich? (Mă cunoașteți?)
Wir besuchen euch morgen. (Vă vizităm mâine — pe voi.)

Ce faci acum

Iată exercițiul tău. Mai întâi, învață bine cele cinci pronume care se schimbă cu adevărat, spunându-le ca pe perechi, cu voce tare: ich → mich, du → dich, er → ihn, wir → uns, ihr → euch. Mai ales er → ihn, fiindcă acolo e năravul raftului albastru, cu „-n”-ul lui.

Apoi exersează cu propoziții calde, omenești, dintre cele pe care chiar le vei spune. Ia verbe ca lieben (a iubi), sehen (a vedea), verstehen (a înțelege), kennen (a cunoaște), și spune propoziții despre oameni dragi: Ich liebe dich, Ich verstehe dich, Ich sehe ihn. Schimbă cine face și cine primește, ca să simți cum pronumele își schimbă haina după rol.

Aceste pronume sunt printre cuvintele cele mai folosite din toată germana, fiindcă cu ele vorbești despre oameni — despre tine, despre cei dragi, despre cei din jur. Cu cât le legi mai mult de simțiri adevărate, de oameni adevărați, cu atât se vor lipi mai adânc de tine.